Fuga banilor din Rusia - 2024 marchează un vârf istoric al capitalului gri

Economia Rusiei a înregistrat în 2024 un vârf al ieșirilor „din umbră” de capital, potrivit datelor publicate de Banca Centrală a Federației Ruse (BCR).

Conform statisticilor, 9,6 miliarde de dolari au părăsit țara în decursul anului prin operațiuni care nu se încadrează în categoriile standard (importuri de bunuri, investiții, rambursări de datorii etc.), fiind clasificate drept „erori și omisiuni” ale balanței de plăți. Această categorie a crescut cu o treime față de anul precedent (7,2 miliarde de dolari), cu 60% comparativ cu primul an de război (6 miliarde de dolari) și de 96 de ori față de nivelurile din 2021, înainte de război.

Banca Centrală explică aceste „erori și omisiuni” ca fiind „discrepanțe statistice”. Cu toate acestea, analiștii Rosbank le interpretează drept un semnal al creșterii fluxurilor „din umbră” de capital din Rusia.

În 2024, aceste ieșiri „din umbră” au atins cel mai înalt nivel din 2012 (când BCR a raportat 10,4 miliarde de dolari în erori și omisiuni) și s-au apropiat de valorile din anii 1990, când economia rusească „pierdea” valute masiv (9,9 miliarde de dolari în 1998, 10,3 miliarde de dolari în 1995).

Vârful a fost înregistrat după alegerile prezidențiale, când Vladimir Putin a fost reales pentru al cincilea mandat. În al doilea trimestru, „erorile și omisiunile” balanței de plăți au atins 6,9 miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel trimestrial din 2010. Spre finalul anului, în perioada octombrie-decembrie, BCR a raportat un flux net ușor pozitiv pentru aceste operațiuni, de 0,2 miliarde de dolari.

Rosbank subliniază că aceste fluxuri „din umbră” sunt îngrijorătoare, în contextul semnalelor negative privind comerțul extern rusesc. În decembrie, veniturile din exporturi au scăzut cu 18% față de anul precedent, la 31,3 miliarde de dolari, în timp ce surplusul balanței comerciale s-a redus la 5,6 miliarde de dolari, cel mai scăzut nivel din 2020. În aceeași perioadă, balanța de plăți a devenit negativă, cu o ieșire netă de 1,6 miliarde de dolari.

Analiștii Raiffeisenbank atribuie această deteriorare sancțiunilor impuse în noiembrie sectorului bancar rusesc, care au afectat plățile și fluxurile de export. Gazprombank, ultimul mare actor care mai avea acces la tranzacții în dolari și la sistemul SWIFT, a fost inclus pe lista neagră, alături de alte 50 de instituții financiare. Astfel, 95% din sectorul bancar rusesc se află acum sub sancțiuni, conform declarațiilor guvernatorului BCR, Elvira Nabiullina.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#capital #banca centrala #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.