Gazele ieftine vândute de Rusia europenilor sunt un mit ademenitor şi periculos

18 Mart. 2024, 08:42
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
18 Mart. 2024, 08:42 // Actual //  bani.md

Unii argumentează că Europa va fi forţată să-şi reia relaţiile cu Rusia pentru că are nevoie de gazele ruseşti „ieftine“ pentru a-şi re­vitaliza economia şi stăvili dezindus­trializarea.

Însă acesta este un mit, în egală măsură ademenitor şi pericu­los, bazat pe o neînţelegere funda­men­tală a modului în care a funcţio­nat piaţa de gaze europeană. Gazele ruseşti nu au fost niciodată ieftine, scrie Michael Stoppard, strateg-şef pe gaze în cadrul S&P Global Commodity Insights, într-o opinie publicată de Financial Times.

Cu siguranţă, Rusia se bucură de o abundenţă de gaze low-cost care teo­retic pot fi livrate ieftin către Europa. Însă Rusia nu şi-a vândut niciodată gazele ieftin, ci doar com­pe­titiv, în opinia lui Michael Stoppard.

Din anii ’70 până în anii 2000, Uniunea Sovietică şi mai apoi Rusia au stabilit preţul gazelor ca procent din preţurile produselor petroliere. Dacă preţurile acestora erau ridicate, preţul gazelor se mişca în sus, iar Moscova avea de câştigat. Dacă pre­ţurile petrolului erau scăzute, preţu­rile gazelor scădeau, dar vânzările puteau fi în continuare realizate peste costuri.

Către sfârşitul anilor ’90, lucru­rile au început să se schimbe. Europa a vrut o piaţă pentru gaze. Acest lu­cru a însemnat o trecere de la rapor­tarea artificială la petrol la setarea unui preţ pentru gaze la huburi şi burse. Speranţa era că în acest fel preţurile vor scădea. La început, ruşii s-au opus ferm.

Însă sub presiunea reglemen­tă­rilor europene din dome­niul con­cu­renţei, contractele au fost treptat ajustate pentru a include pre­ţurile de referinţă. Însă acest lucru nu a însem­nat că gazele ruseşti s-au vândut ieftin. S-au vândut pe o bază similară cu cea a tuturor celorlalte gaze, scrie strategul de la S&P.

Reacţia Rusiei la pierderea pie­ţe­lor sale tradiţionale din vest este de a căuta o extindere a vânzărilor către est. Negocieri bilaterale au loc între Rusia şi China cu privire la un gazoduct uriaş. Problema este preţul. Chinezii fac presiuni pentru un preţ mai mic.

Iar având în vedere că China are mai multe opţiuni alternative, iar Rusia nu are, Beijingul pare să aibă avantaj în negocieri. Drept rezultat, Rusia va ajunge să suporte costul pierderii pieţei europene.

Când vorbim de gaze ruseşti ieftine, China va fi cea care va be­neficia pe viitor de ele. Europa nu s-a bucurat de un astfel de beneficiu, în opinia lui Michael Stoppard.
În Europa, Ungaria a plătit de aproape patru ori mai mult pentru importurile de gaze ruseşti în 2022 decât în 2021, iar în 2023 pierderile suferite de această ţară de pe urma gazelor ruseşti au fost colosale, de ordinul sutelor de milioane de euro, potrivit Daily News Hungary.

Pierderile financiare suferite de Ungaria de pe urma contractelor pentru gaze ruseşti au atins 564 miliarde de forinţi (1,43 miliarde de euro) în doar un an.

Preşedintele rus Vladimir Putin declarase în februarie 2022, înainte de invadarea Ucrainei, că Ungaria primeşte gaze ruseşti la 1/5 din preţul de pe piaţă. Mai târziu, s-a descoperit că exact opusul s-a întâmplat. Kremlinul chiar a adăugat 30% la preţul de pe piaţă în calcule.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!