Gazele ieftine vândute de Rusia europenilor sunt un mit ademenitor şi periculos

Unii argumentează că Europa va fi forţată să-şi reia relaţiile cu Rusia pentru că are nevoie de gazele ruseşti „ieftine“ pentru a-şi revitaliza economia şi stăvili dezindustrializarea.

Însă acesta este un mit, în egală măsură ademenitor şi periculos, bazat pe o neînţelegere fundamentală a modului în care a funcţionat piaţa de gaze europeană. Gazele ruseşti nu au fost niciodată ieftine, scrie Michael Stoppard, strateg-şef pe gaze în cadrul S&P Global Commodity Insights, într-o opinie publicată de Financial Times.

Cu siguranţă, Rusia se bucură de o abundenţă de gaze low-cost care teoretic pot fi livrate ieftin către Europa. Însă Rusia nu şi-a vândut niciodată gazele ieftin, ci doar competitiv, în opinia lui Michael Stoppard.

Din anii ’70 până în anii 2000, Uniunea Sovietică şi mai apoi Rusia au stabilit preţul gazelor ca procent din preţurile produselor petroliere. Dacă preţurile acestora erau ridicate, preţul gazelor se mişca în sus, iar Moscova avea de câştigat. Dacă preţurile petrolului erau scăzute, preţurile gazelor scădeau, dar vânzările puteau fi în continuare realizate peste costuri.

Către sfârşitul anilor ’90, lucrurile au început să se schimbe. Europa a vrut o piaţă pentru gaze. Acest lucru a însemnat o trecere de la raportarea artificială la petrol la setarea unui preţ pentru gaze la huburi şi burse. Speranţa era că în acest fel preţurile vor scădea. La început, ruşii s-au opus ferm.

Însă sub presiunea reglementărilor europene din domeniul concurenţei, contractele au fost treptat ajustate pentru a include preţurile de referinţă. Însă acest lucru nu a însemnat că gazele ruseşti s-au vândut ieftin. S-au vândut pe o bază similară cu cea a tuturor celorlalte gaze, scrie strategul de la S&P.

Reacţia Rusiei la pierderea pieţelor sale tradiţionale din vest este de a căuta o extindere a vânzărilor către est. Negocieri bilaterale au loc între Rusia şi China cu privire la un gazoduct uriaş. Problema este preţul. Chinezii fac presiuni pentru un preţ mai mic.

Iar având în vedere că China are mai multe opţiuni alternative, iar Rusia nu are, Beijingul pare să aibă avantaj în negocieri. Drept rezultat, Rusia va ajunge să suporte costul pierderii pieţei europene.

Când vorbim de gaze ruseşti ieftine, China va fi cea care va beneficia pe viitor de ele. Europa nu s-a bucurat de un astfel de beneficiu, în opinia lui Michael Stoppard.
În Europa, Ungaria a plătit de aproape patru ori mai mult pentru importurile de gaze ruseşti în 2022 decât în 2021, iar în 2023 pierderile suferite de această ţară de pe urma gazelor ruseşti au fost colosale, de ordinul sutelor de milioane de euro, potrivit Daily News Hungary.

Pierderile financiare suferite de Ungaria de pe urma contractelor pentru gaze ruseşti au atins 564 miliarde de forinţi (1,43 miliarde de euro) în doar un an.

Preşedintele rus Vladimir Putin declarase în februarie 2022, înainte de invadarea Ucrainei, că Ungaria primeşte gaze ruseşti la 1/5 din preţul de pe piaţă. Mai târziu, s-a descoperit că exact opusul s-a întâmplat. Kremlinul chiar a adăugat 30% la preţul de pe piaţă în calcule.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM

#gaz #pret #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, a declarat că Republica Moldova discută mai multe opțiuni de colaborare cu Fondul Monetar Internațional, inclusiv un acord care nu presupune alocări financiare, ci validarea reformelor asumate de Guvern.

Potrivit ministrului, există trei tipuri de acorduri posibile: unul cu finanțare directă, unul care asigură accesul la finanțare în caz de necesitate și un al treilea – fără finanțare – care vizează exclusiv angajamentele de reformă.

„Sursele de finanțare pentru investiții sunt, în mare parte, asigurate, în special prin Planul de creștere cu Uniunea Europeană. Acolo unde avem nevoie de împrumuturi pentru investiții, resursele sunt disponibile”, a spus Gavriliță.

Ministrul a explicat că discuțiile actuale țin mai degrabă de optimizarea finanțării interne și de reducerea costurilor acesteia, în timp ce tema reducerii deficitului bugetar rămâne un subiect separat. „Pentru investiții, sursele sunt clare. Provocarea este finanțarea internă și costul ei”, a subliniat el.

În acest context, Gavriliță a precizat că un acord cu FMI este necesar „cel puțin în cea mai simplă formă”, pentru a confirma responsabilitatea Guvernului față de agenda de reforme. „Un astfel de acord ar elimina orice dubii din partea partenerilor și ar consolida încrederea în angajamentele noastre”, a menționat ministrul.

Întrebat ce tip de acord ar putea fi semnat în 2026 și dacă un acord fără finanțare ar implica condiționalități mai dure, Gavriliță a spus că esența nu este nivelul condițiilor, ci reformele care trebuie realizate. „Important este să avem reforme pe care oricum trebuie să le facem”, a concluzionat ministrul Finanțelor.