Generații de vinificatori de la Constantin Mimi până la Adrian Trofim. Au produs vin de calitate la Bulboaca 130 de ni

Istoria „Castelului Mimi” a fost zidită de două familii, începând de la Constantin Mimi, care a creat primul chateau și una dintre cele mai vestite podgorii din Basarabia, până la familia Trofim, care a renăscut vinăria din Bulboaca, transformând castelul în una dintre principalele atracții turistice și unul din cei mai performanți producători de vinuri din Republica Moldova.

Constantin Mimi, proaspăt absolvent al Școlii Superioare de Agronomie din Monpellier (Franța), decide să construiască o veritabilă vinărie franceză aflându-se în „luna de miere” în renumita regiune franceză Bordeaux.

După ce în 1890 plantează primul butuc de vie pe moșia sa, rămas până în prezent, în 1893 începe construcția vinăriei de la Bulboaca. În premieră pentru Basarabia, utilizând o serie de inovații pentru acel timp, cum ar fi betonul armat, chiar dacă încă nu era inventat aparatul de sudat, capetele de oțel fiind „legate” unul de celălalt.

Fiind construit în pantă, a fost proiectat un sistem de transportare strugurilor din vița de vie, în beciurile unde erau butoaiele. Pivnița castelului era impresionantă pe atunci, cu o capacitate de 300 de mii de litri de vin. Constantin Mimi a fost și primul vinificator care a adus în Basarabia butași de soiuri franceze, oferind astfel vinului de aici o calitate recunoscută în rază de mii de kilometri. Tot el a fost și ultimul Guvernator al Basarabiei, între timp activând și în calitate de Guvernator al Băncii Naționale a României.

CEO „Castel Mimi”, Adrian Trofim, spune că „suntem a cincea generație de la Constantin Mimi, un om care și-a dedicat cu pasiune viața țării, viei și vinului. Ne-am născut, am crescut și lucrăm în această locație plină de istorie. Este un loc de suflet pentru bunei, părinți, pentru noi și copiii noștri. Aici am făcut primii pași, din care cauză și am decis să renaștem întreaga istorie de la Constantin Mimi până la “Castel Mimi”.

Vinăria din Bulboaca a activat circa 130 de ani, oprind complet producția de vinuri doar de două ori, în timpul primului și al doilea războaie mondiale. În 1998 acest producător de vinuri a fost procurat de familia Trofim. În toți anii care au urmat „Castel Mimi” a devenit unul dintre cei mai importanți producători și exportatori de vinuri din Moldova, fiind într-un continuu proces de modernizare.

În același timp, „Castel Mimi” a devenit o importantă componentă a patrimoniului național, fiind una dintre cele mai mari investiții vinicole din istoria țării și una dintre cele mai vizitate atracții turistice din țară, cu un flux de peste 30 de mii de turiști pe an din zeci de țări.

#Castel Mimi #vinificatori #vin #calitate

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.