În sfârșit! USM are rector. Ministerul Educației a semnat ordinul chiar în ultima zi de expirare a termenului

17 Mart. 2021, 16:30
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
17 Mart. 2021, 16:30 // Actual //  MD Bani

Igor Șarov a fost numit oficial rector al Universității de Stat din Moldova (USM), pe „ultima sută de metri”, după ce ieri a expirat termenul de confirmare a acestuia în funcție. Informația a fost confirmată pentru Realitatea.md de surse demne de încredere.

Precizăm că, până în prezent, Ministerul Educației Culturii și Cercetării (MECC) a refuzat categoric să semneze ordinul de învestire în funcție a lui Igor Șarov, pe motiv că MECC nu ar avea aceste împuterniciri, deoarece Guvernul se află în demisie.

Sursa noastră ne-a mai declarat că exact așa s-a procedat și în cazul noului rector al Universității Tehnice din Moldova, Viorel Bostan, ordinul căruia de numire în funcție a fost semnat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării la fel în ultima zi de expirare a termenului prescris în legislației, scrie realitatea.md.

Amintim că, la 16 decembrie 2020, Igor Șarov a fost ales rector al USM după desfășurarea și celui de-al doilea tur al concursului.

La concursul pentru funcția de rector al USM au participat patru candidați. În primul tur, o persoană și-a retras candidatura și a rămas în cursă: Igor Șarov, Florentin Paladi și Serghei Brînza. A urmat turul II, pentru că din cei trei nimeni nu a acumulat suficiente voturi.

Predecesorul lui Igor Șarov a fost Gheorghe Ciocan.

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.