Industria germană a cărnii de porc pierde teren în fața vegetarienilor și a costurilor mari de producție

04 Iun. 2023, 21:18
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
04 Iun. 2023, 21:18 // Actual //  bani.md

Industria cărnii de porc din Germania se confruntă cu o scădere dramatică a cererii, într-o ţară care odată avea cel mai mare consum per capita, pe fondul pestei porcine africane, al problemelor economice interne şi al prevederilor referitoare la bunăstarea animalelor, toate acestea punându-i în dificultate pe fermierii și pe producătorii locali de mezeluri.

Industria cărnii evoluează în funcţie de preferinţele consumatorilor, transmite Bloomberg, prezentând cazurile unor afaceri germane de succes, care acum se zbat să rămână pe piață.

Dacă în 2007 un german obişnuit consuma 40 de kilograme de carne de porc pe an, în 2022 a scăzut la 29 de kilograme, în timp ce consumul de carne de pasăre şi vită a rămas mai mult sau mai puţin constant.

Efectivele de porci din Germania au scăzut cu aproape o cincime în perioada noiembrie 2020-noiembrie 2022, la fel ca şi numărul de crescători de porci.

Costuri tot mai ridicate pentru producătorii locali

Timp de două decenii o fabrică de mezeluri din Vorden, un oraş din nordul Germaniei, a produs un fel de parizer sub formă de ursuleţ, denumit Barchenwurst, preferat de copiii din întreaga ţară, însă creşterea costurilor de producţie şi diminuarea cererii de carne de porc a obligat operatorul să închidă fabrica în urmă cu câteva săptămâni.
Pe lângă diminuarea cererii, Eckhart Neun, un măcelar din oraşul Gedern, în apropiere de Frankfurt, menţionează şi creşterea preţurilor la energie, îngrăşăminte şi nutreţ care pun presiune asupra micilor firme cum este a sa.

„Este un efect de domino, un lucru duce la altul”, spune Neun, care este şi vicepreşedintele Asociaţiei măcelarilor germani.

Potrivit lui Frank Greshake, reprezentantul Camerei Agricole din landul Renania de Nord-Westfalia, landul cu cel mai mare număr de ferme de porci, germanii aleg în general diete cu mai puţină carne de porc.

Consumul cărnii de porc, din ce în ce mai scăzut în Europa

Numărul de persoane din Germania care se declară ca fiind vegetarieni a crescut după 2020, potrivit unui raport publicat anul trecut de Ministerul federal al Agriculturii, iar 44% declară că urmează o dietă „flexitariană” care înseamnă un consum limitat de carne.
Carnea de porc îşi pierde atractivitatea în diferite părţi ale lumii, însă tendinţa este una mai pronunţată în Europa.

În 2023, consumul de carne de porc în UE este aşteptat să scadă la cel mai redus nivel din ultimele două decenii, iar în decurs de doi ani producţia ar urma să scadă cu aproximativ o zecime.

Cu toate acestea, situaţia din Germania este una deosebită, în condiţiile în care producătorii de carne de porc se confruntă cu o „furtună perfecta” creată de tendinţele economice, modificările demografice şi culturale, precum şi consecinţele unor crize sanitare care au decimat atât producţia cât şi cererea de carne de porc.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

10 Ian. 2026, 12:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
10 Ian. 2026, 12:04 // Actual //  Ursu Victor

Venezuela a transportat în secret, pe parcursul a cinci ani, 127 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale către rafinării din Elveția, în încercarea disperată de a obține numerar și garanții pentru împrumuturi, pe fondul adâncirii crizei datoriilor suverane. Informațiile apar din datele vămii elvețiene și dintr-un reportaj al postului public SRF, scrie euronews.

Potrivit acestor date, în urmă cu aproximativ zece ani, Caracasul a expediat aur în valoare de aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni (circa 5,05 miliarde de euro) către Elveția, cu scopul de a-l topi și a-l revinde pe piețele internaționale. Transporturile au fost realizate pe calea aerului, iar fiecare operațiune a fost înregistrată de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează toate importurile și exporturile de metale prețioase.

Elveția este cel mai important hub mondial pentru comerțul cu aur, atât ca importator, cât și ca exportator. Aici se află unele dintre cele mai mari rafinării din lume, Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus – concentrate în cantonul Ticino. Acestea pot rafina aurul brut în lingouri „Good Delivery”, recunoscute internațional, și pot emite certificate care permit tranzacționarea rapidă a metalului pe piețele globale.

Guvernul elvețian nu a făcut publice aceste transferuri la momentul respectiv, invocând tradiția strictă a confidențialității financiare, care a transformat țara într-un refugiu atât pentru marii oameni de afaceri, cât și pentru liderii autoritari care caută să-și lichideze sau să-și securizeze activele.

Postul public elvețian SRF arată că regimul lui Nicolás Maduro a recurs la această strategie ca la un „act de disperare”, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată. O parte din aur a fost vândută direct, iar altă parte a fost folosită drept garanție pentru împrumuturi și operațiuni de refinanțare a datoriei. În 2017, când Venezuela a intrat oficial în default, statul rămăsese deja fără acces la finanțare normală și fără rezerve de valută forte.

Un raport al Centrului pentru Inovații în Guvernanță Internațională (CIGI) estima în 2017 un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari, în timp ce serviciul datoriei obligațiunilor ajungea la aproximativ 12 miliarde de dolari. Dacă erau incluse și plățile către China, necesarul urca la circa 20 de miliarde de dolari. CIGI concluziona că Venezuela avea un „deficit major de finanțare” și „foarte puține active sau opțiuni politice pentru a-l acoperi”.

În paralel, veniturile din exportul de petrol, principala sursă de dolari a statului, se prăbușiseră, devenind insuficiente chiar și pentru plata dobânzilor la datorie.

Potrivit SRF, după rafinare, o parte din aurul venezuelean a fost redirecționată către alte centre de tranzacționare, precum Marea Britanie, iar o cantitate semnificativă a fost vândută Turciei.

Deși aceste tranzacții nu încălcau sancțiunile la momentul respectiv, ele ar fi aproape imposibile astăzi. În 2018, Elveția și-a înăsprit legislația privind operațiunile financiare cu Venezuela, aliniindu-se sancțiunilor Uniunii Europene.

În final, strategia de a salva țara prin exportul rezervelor de aur a eșuat. Venezuela a intrat în incapacitate de plată în 2017 și nu și-a mai putut onora nici datoriile, nici dobânzile. În prezent, datoria externă a țării este estimată la aproximativ 170 de miliarde de dolari, de aproape două ori mai mare decât produsul intern brut anual, ceea ce plasează economia venezueleană într-o stare de faliment de facto.