Jaf fiscal în agricultură! TVA-ul și accizele nerestituite de stat împing fermierii spre faliment

Agricultura Republicii Moldova traversează unul dintre cele mai dificile momente, fiind afectată de scumpirea inputurilor agricole, prețurile mici la recoltă și seceta pedologică, care a devenit un fenomen constant. Potrivit analizei realizate de Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Agroceriale, costurile fermierilor au crescut semnificativ, în timp ce sprijinul statului rămâne insuficient.

În ultimii trei ani, prețul îngrășămintelor și pesticidelor a crescut cu aproximativ 30%, iar în 2024, producția agricolă a scăzut cu 14,6% față de 2023. Fermierii sunt forțați să suporte costuri mari de producție, fără a avea garanția unor prețuri avantajoase pentru recoltă, ceea ce duce la acumularea datoriilor și la o dependență tot mai mare de împrumuturile bancare.

Sistemul TVA blochează lichiditățile fermierilor

Unul dintre cele mai mari obstacole financiare ale fermierilor este mecanismul TVA, care creează un dezechilibru fiscal major. Agricultorii achiziționează inputuri la o cotă TVA de 20%, dar își vând producția la o cotă redusă de 8%, acumulând astfel solduri mari de TVA în conturile lor, fără posibilitatea de a le recupera. În 2024, suma totală a TVA-ului blocat în conturile agricultorilor a ajuns la 4 miliarde de lei, sumă aproape egală cu totalul creditelor contractate de sectorul agricol.

În Uniunea Europeană, legislația permite rambursarea TVA-ului acumulat, oferind fermierilor un mecanism clar de susținere financiară. Țări precum România, Franța, Germania și Spania aplică sisteme de rambursare lunară sau trimestrială, ceea ce le asigură agricultorilor lichidități pentru investiții și reduce dependența de împrumuturi bancare. În schimb, în Republica Moldova, statul nu prevede un mecanism de restituire a TVA, iar fermierii sunt obligați să blocheze resurse financiare esențiale pentru dezvoltare.

Îndatorarea masivă a agricultorilor – o bombă cu ceas

Conform datelor Băncii Naționale a Moldovei, valoarea creditelor contractate de agricultori a crescut alarmant, de la 3 miliarde de lei în 2020 la 5 miliarde de lei în 2025. Lipsa lichidităților obligă fermierii să se împrumute masiv, iar dobânzile ridicate cresc și mai mult presiunea financiară asupra sectorului. Dacă TVA-ul acumulat în conturi ar fi fost disponibilizat, agricultorii nu ar fi fost nevoiți să contracteze credite, reducând astfel riscurile de îndatorare excesivă și instabilitate financiară.

Acciza la motorină, un alt obstacol pentru agricultori

Un alt factor care împovărează fermierii este acciza aplicată la motorina utilizată în agricultură. În multe țări europene, fermierii beneficiază de subvenționarea accizei, ceea ce reduce costurile de producție. Spre exemplu, în România, fermierii primesc o subvenție de 2,07 RON/litru de motorină, ceea ce le permite să își mențină competitivitatea. În Republica Moldova, însă, fermierii trebuie să plătească integral acciza, chiar dacă motorina este folosită exclusiv pentru lucrări agricole.

Datele bugetare pentru 2025 arată că 18% din veniturile statului provin din accize, iar impactul financiar al rambursării accizei la motorină ar fi de aproximativ 278 – 371 milioane lei, adică doar 0,4 – 0,5% din veniturile totale ale bugetului. În schimb, dacă aceste sume ar fi redirecționate către fermieri, producția agricolă ar putea crește cu cel puțin 10%, generând venituri suplimentare de 4 – 5 miliarde de lei pentru economia națională.

Moldova trebuie să adopte un sistem fiscal echitabil pentru agricultură

Republica Moldova a aplicat în trecut un mecanism de rambursare a TVA între 2009-2014, demonstrând beneficii clare pentru fermieri. Revenirea la un sistem similar nu trebuie privită ca o pierdere pentru buget, ci ca o investiție strategică în dezvoltarea agriculturii. Pe termen scurt, bugetul ar putea înregistra o scădere temporară a veniturilor, dar acest impact va fi compensat de creșterea conformării fiscale și a veniturilor generate de investițiile fermierilor.

Totodată, Moldova trebuie să implementeze un program de subvenționare a accizei la motorină, după modelul țărilor europene. Disponibilizarea acestor resurse ar permite fermierilor să investească în tehnologii moderne, să sporească productivitatea și să reducă dependența de creditele bancare, ceea ce ar asigura stabilitatea financiară a sectorului agricol pe termen lung.

Fără o reformă fiscală profundă, fermierii moldoveni vor continua să lupte în condiții inechitabile față de competitorii din regiune, iar sectorul agricol riscă o criză de proporții. Dacă statul nu va interveni rapid, agricultura Republicii Moldova va rămâne blocată între datorii, taxe injuste și o lipsă cronică de investiții.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#accize #TVA #fermieri #Agricultură

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.