Joburi de viitor: (40) Șef de etică

10 Feb. 2021, 16:18
 // Categoria: Carieră // Autor:  Realitatea.md
10 Feb. 2021, 16:18 // Carieră //  Realitatea.md

Este recunoscut pe scară largă cât de scump poate fi un comportament neetic (se pierd mulți bani prin nereciclare sau reciclarea materialelor reziduale). Companiile sunt angajate să fie cât mai etice.

Șef de etică: Interacțiune

Șefii de etică lucrează în companii mari și organizații guvernamentale. Rolul lor este de a se asigura că responsabilitatea socială este luată în considerare în toate activitățile companiei și că compania este cu adevărat etică în practicile sale.

Șef de etică: Responsabilități/Atribuții

Directorul de etică supraveghează aderarea companiei la politicile zero deșeuri, consumul și producția sa de energie. Se asigură că compania este incluzivă din punct de vedere social, iar produsele sale și serviciile sunt bune pentru consumatori.  Șefii de etică vor conduce, de asemenea, departamente de personal și inteligență artificială unități care sunt dedicate eticii virtuale – astfel asigurându-se că prejudiciile sociale nedorite nu se strecoară în algoritmi și datele persoanelor sunt păstrate private.

Șef de etică: Abilități

Șefii de etică sunt la curent cu cele mai recente inovații în domeniul eticii robotului și IA (inteligenței artificiale). Ei au cunoștințe puternice de drept și profesionale/ coduri etice culturale legate de industria lor. Posedă abilități în gândirea critică și rezolvarea problemelor, precum și managementul de informații. Șefii de etică conduc echipe, deci necesită managementul oamenilor și abilități de conducere corporativă. Ei sunt buni negociatori și mediatori.

Realitatea Live

02 Feb. 2026, 22:55
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
02 Feb. 2026, 22:55 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Energia regenerabilă nu poate asigura, în forma actuală, securitatea energetică a Republicii Moldova, iar costurile reale ale stocării energiei sunt extrem de ridicate. Declarațiile au fost făcute de expertul energetic Sergiu Tofilat în cadrul emisiunii Cabinetul din umbră de la Jurnal TV.

Potrivit acestuia, deși prețurile bateriilor au scăzut semnificativ în ultimii ani, de la aproximativ 250 de dolari per kilowatt la circa 100 de dolari, investițiile necesare rămân uriașe. Tehnologiile de stocare sunt bazate în principal pe litiu, o resursă extrem de solicitată la nivel global pentru telefoane, laptopuri și mașini electrice, iar o mare parte din lanțul de producție este concentrată în China, ceea ce ridică probleme suplimentare de acces și securitate.

Republica Moldova consumă anual aproximativ 4,6 milioane MWh de energie electrică, inclusiv pierderile din rețea. Raportat la consumul zilnic, necesarul ajunge la circa 12,6 mii MWh. La un cost estimativ de 100.000 de dolari pentru stocarea unui megawatt, o baterie capabilă să asigure consumul țării pentru 24 de ore ar costa aproximativ 1,2 miliarde de dolari. Ținând cont de faptul că bateriile nu pot fi descărcate complet, iar o rezervă tehnică de 20% este obligatorie, suma totală se apropie de 1,5 miliarde de dolari.

Sergiu Tofilat a subliniat că sursele regenerabile produc energie doar în anumite intervale, atunci când există soare sau vânt, și nu pot acoperi consumul în mod constant. În lipsa acestor condiții, sistemul energetic este nevoit să recurgă la surse clasice sau la deconectarea consumatorilor. În același timp, perioadele de supraproducție generează pierderi, deoarece energia nu poate fi absorbită de rețea, iar producătorii sunt obligați să-și oprească instalațiile, pierzând venituri.

Expertul a oferit și exemplul Germaniei, care în anul 2024 ar fi plătit aproximativ 3 miliarde de euro pentru energia regenerabilă neconsumată. În Republica Moldova, capacitatea totală instalată de energie regenerabilă a ajuns la 958 MW, potrivit datelor disponibile la finalul lunii noiembrie, iar peste jumătate, circa 522 MW, se află pe piața liberă.

Acești producători sunt antreprenori care au investit fără sprijin din partea statului, fără tarife garantate sau obligații de preluare a energiei. În prezent, ei sunt nevoiți să negocieze individual cu Energocom, Premier Energy sau FEE Nord, însă companiile reglementate pot oferi doar cele mai mici prețuri permise de lege. Contractele sunt încheiate pe termen scurt, de una până la trei luni, la prețuri de 40–50 de euro per MWh, de aproape trei ori mai mici decât cotațiile de pe bursele de energie.

În aceste condiții, investițiile riscă să nu fie recuperate, iar unii producători se confruntă cu riscul falimentului. Lipsa de predictibilitate face imposibilă accesarea creditelor bancare pentru investiții în baterii de stocare, iar fără intervenții de politică publică, sectorul riscă să intre într-un blocaj major. Sergiu Tofilat consideră că autoritățile trebuie să identifice rapid o formulă de preț sau un mecanism de piață care să permită producătorilor de energie regenerabilă să supraviețuiască financiar, altfel tranziția energetică riscă să devină o iluzie costisitoare.