Ken Rogoff, fost economist la FMI: E imposibil pentru Fed să reducă inflația fără a arunca economia SUA în recesiune

Este “aproape imposibil” pentru Fed să reducă inflația fără a arunca economia americană în recesiune, spune fostul economist șef al FMI, Ken Rogoff, citat de CNN Business.

“FED trebuie să decidă: Trebuie ca inflația să scadă rapid sau ne vor arunca într-o recesiune? Cred că vor decide să facă ca inflația să scadă”, a declarat Rogoff pentru Christine Romans de la CNN, în cadrul emisiunii Early Start. El crede că FED va încetini majorările agresive ale ratelor.

Profesorul de economie de la Universitatea Harvard s-a declarat “supărat” pe ceea ce se întâmplă cu economia.

“Nu cred că acest lucru trebuia să se întâmple. Am apăsat prea mult timp pe pedala de accelerație și a fost prea mult stimulent, prea târziu. Simpatizez cu toate obiectivele, dar cu stimulentele… au continuat prea mult timp și nu le-au calibrat”, a spus Rogoff.

De asemenea, Rogoff arată că șocurile de aprovizionare și războiul din Ucraina se adaugă la criza inflației, despre care spune că este o provocare mai mare decât a crezut Fed.

“Personal, cred că ar trebui să o ia mai ușor și să lase inflația să rămână ridicată câțiva ani și să meargă încet”, mai degrabă decât să declanșeze o recesiune. “Nu există o cale ușoară de ieșire”.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#fed #inflație #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Alexandr Slusari, membru al Consiliului Energocom, îl acuză pe fostul consilier municipal Ruslan Verbițchi că manipulează cifrele despre tarifele la gaze și creează artificial impresia că moldovenii ar fi jefuiți cu sute de milioane de euro prin facturi umflate.

Într-o reacție pentru BANI.MD, Slusari afirmă că Verbițchi „încurcă voit structura tarifului” și atribuie greșit componentele care formează prețul final plătit de consumatori.

„28% nu este transport, ci distribuție. Oricine poate verifica acest lucru pe site-ul ANRE. Acești bani nu sunt plătiți de Energocom, ci direct de consumatori către companiile din grupul Moldovagaz. Serviciile de transport reprezintă doar 4,84%”, spune Slusari.

Potrivit acestuia, cifra de 320 de milioane de euro invocată de Verbițchi reprezintă strict costul de achiziție a gazelor de către stat și nu include nicio altă componentă obligatorie: distribuția, transportul, rezervarea capacităților, taxele ANRE și TVA.

Slusari explică mecanismul real al formării tarifului: la un preț de achiziție de 410 euro pentru mia de metri cubi, un metru cub costă aproximativ 8 lei. La acest preț se adaugă, în medie, încă circa 5 lei pentru distribuție, logistică și TVA, ceea ce duce tariful corect într-o zonă de 14,7–15 lei pe metru cub.

„Acesta este tariful pe care ANRE ar fi trebuit să îl aprobe deja. Dar ei trag de timp din cauza devierilor financiare ale Moldovagaz, despre care nu se știe nici când au apărut, nici de ce nu au fost acoperite la timp prin ajustarea tarifelor”, afirmă Slusari.

În opinia sa, adevărata problemă nu este la Energocom, ci la Moldovagaz și la modul în care ANRE a gestionat situația.

„Toată opoziția antieuropeană a tăcut. Nimeni nu protestează la ANRE, deși acolo se ține tariful artificial ridicat pentru a acoperi pierderile Moldovagaz. Tac pentru că știu cine e vinovatul și nu se poate de atacat Moldovagaz”, susține Slusari.

El mai acuză că Moldovagaz ar fi cumpărat gaz „foarte scump, posibil cu rea intenție”, iar într-un an electoral tarifele nu au fost ajustate la timp, ceea ce a generat actualele deviații financiare.

Reacția vine după ce Ruslan Verbițchi a susținut că statul a cumpărat pentru anul 2026 circa 782 de milioane de metri cubi de gaze la un preț mediu de 410 euro mia de metri cubi, pentru aproximativ 320 de milioane de euro, în timp ce populația ar urma să achite prin tarife circa 667 de milioane de euro, ceea ce ar însemna un „supraplus” de peste 300 de milioane de euro.

Slusari califică aceste calcule drept „beleberdă” și avertizează că manipularea cifrelor riscă să deturneze atenția publică de la adevărata problemă: pierderile istorice ale Moldovagaz și protecția de care aceasta ar beneficia din partea regulatorului.