Lovitură dură pentru oligarhii moldoveni! Președinția le declară război pe față

Comisia Națională pentru Integrare Europeană aprobat un plan de dezoligarhizare, pentru limitarea influenței excesive a intereselor private asupra vieții economice, politice și publice (Plan de deoligarhizare), care face parte din cele 9 recomandări ale Comisiei Europene.

Astfel, autoritățile vor trebui să fortifice supravegherea practică și a controlul finanțării partidelor politice, transparentizarea beneficiarilor efectivi și a finanțării mass media, prin modificări legislative și mecanisme interne, modificarea, legislației concurențiale, elaborarea Politicii privind administrarea proprietății de stat, îmbunătățirea cadrului de reglementare privind guvernanța corporativă a întreprinderilor destat/societăților cu capital majoritar de stat și modificarea cadrului legal privind parteneriatul public privat.

Este vorba de 25 de acțiuni care urmează să fi întreprinse de Guvern pentru dezoligarhizarea țării:

Guvernul trebuie să aprobe două regulamente care să permită aplicarea în practică a legii privind deoffshorizarea
CNA, împreună cu Camera de Conturi, trebuie să constate lacune și probleme în gestionarea infrastructurii critice, adică a rețelelor de gaze și electrice, a centralelor termice etc. Contează cine le administrează și le deține.
Ministerul Dezvoltării Economice ar trebui să modifice legile astfel încât persoanele implicate în corupție să nu poată participa la evaluarea și privatizarea proprietății publice.
De asemenea, ar trebui să armonizeze legea privind concesiunea de lucrări sau servicii cu directivele europene.
Același departament ar trebui să introducă obligații de verificare a potențialilor investitori în cazul contractelor de administrare a proprietății de stat în zone strategice.
Ministerul Finanțelor ar trebui să consolideze transparența achizițiilor publice.
Agenția Proprietății de Stat urmează să fie reorganizată.
Ministerul Justiției va fi responsabil de limitarea plăților în numerar pentru serviciile avocaților, notarilor, executorii judecătorești etc. și introducerea unui mecanism de verificare a acestor plăți.
Serviciul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor va continua să armonizeze legislația Republicii Moldova în acest domeniu cu cea europeană.
Ministerul Finanțelor va trebui să monitorizeze modul în care este implementată interdicția de divizare a tranzacțiilor care se efectuează pentru eludarea pragului de raportare sau a pragului de transparență pentru tranzacțiile comerciale.
Trei departamente deodată – Agenția Administrației de Stat, Serviciul și Agenția pentru Servicii de Stat – trebuie să creeze și să implementeze un mecanism de verificare a beneficiarilor finali ai oricăror companii.
Banca Națională trebuie să monitorizeze modul în care băncile dezvăluie informații despre acționarii lor.
Ministerul Justiției trebuie să îmbunătățească mecanismul de gestionare a confiscării bunurilor și a recuperării silite a bunurilor confiscate.
Consiliul Concurenței ar trebui să identifice mai bine încălcările din domeniul concurenței, ținând cont de primirea ajutorului de stat.
De asemenea, el trebuie să efectueze cel puțin două investigații pe piețe cu risc ridicat de prezență a oligarhilor și concurență neloială.
Consiliul Audiovizualului ar trebui să limiteze ponderea pieței media la care se consideră că un participant are o poziție dominantă de la 35% la 25%.
De asemenea, trebuie să verifice cum funcționează companiile care numără audiențe din punct de vedere al concurenței pe piață.
În plus, Consiliul ar trebui să poată identifica cu ușurință și rapid proprietarii mass-media.
Banca Națională ar trebui să monitorizeze mai bine asigurătorii (în special proprietarii de companii de asigurări) și evaluatorii riscurilor de asigurare.
Comisia Electorală Centrală va trebui să monitorizeze îndeaproape finanțarea partidelor și proveniența fondurilor cheltuite în campaniile electorale.
Parchetul Anticorupție ar trebui să informeze publicul mai des despre investigarea cazurilor de corupție, inclusiv în domeniul marii corupții.
Autoritatea Națională de Integritate ar trebui să verifice mai bine declarațiile de avere ale funcționarilor, mai ales dacă veniturile acestora se potrivesc cu cheltuielile lor.
Ministerul Finanțelor și Serviciul Fiscal trebuie să aibă acces la sistemele internaționale de date pentru verificarea conturilor și alți indicatori în scopuri fiscale.
Ministerul Finanțelor ar trebui să elaboreze legislație secundară privind prețurile de transfer și reguli generale împotriva abuzului.
Serviciul Fiscal trebuie să îmbunătățească legislația privind auditurile de stat.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#oligarhi #președinție #plan

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.