Miliardarul „Sheriff”, care controlează Transnistria, are proprietăți în Ucraina și Germania

Victor Gușan, fondatorul și liderul holdingului ce controlează regiunea Transnistria, își păstrează o poziție precaută în contextul geopolitic actual, potrivit declarațiilor analistului de la București al spațiului ex-sovietic, Armand Goșu. Miliardarul, cunoscut pentru influența sa economică și politică, încearcă să își protejeze averea și să evite includerea pe lista sancțiunilor internaționale, în ciuda legăturilor sale cu Rusia.

„Gușan dorește să se bucure de miliardele lui în liniște, fără să devină ținta sancțiunilor internaționale. Are proprietăți în Ucraina, Germania și o mare parte din exporturile Transnistriei – aproximativ 80% – sunt direcționate către țările Uniunii Europene,” a declarat Goșu, într-un interviu pentru contributors.ro.

În ciuda presiunilor puternice venite din partea Moscovei, Transnistria, împreună cu administrația de la Chișinău, a reușit să evite implicarea în provocări militare majore împotriva Ucrainei. La începutul războiului, Rusia a încercat să deschidă un nou front de luptă în regiunea Odessa, folosindu-se de proximitatea Transnistriei.

„Eliberarea Insulei Șerpilor și scufundarea crucișătorului Moskva i-au determinat pe ruși să renunțe, cel puțin temporar, la planul invaziei regiunii Odessa,” a explicat analistul.

Strategia lui Gușan de a păstra Transnistria într-o relativă neutralitate pare să fie dictată de dorința de a proteja legăturile economice cu Uniunea Europeană și de a evita riscuri ce i-ar putea periclita influența și averea.

Refrindu-se la numele holdingului Sheriff, Goșu a spus că este erif porecla fondatului grupului, Victor Gușan, ofițer în serviciile secrete sovietice, unii vorbesc de KGB, alte mărturii indică serviciul armatei, GRU. El și-a luat porecla de Șerif. De unde și numele holdingului, înființat prin 1993, dacă nu greșesc.

Holdingul Sheriff, care controlează întreaga economiei a regiunii transnistrene, are afaceri în importul și desfacerea de produse alimentare, autoturisme, carburanți, produse farmaceutice, producția și exportul de băuturi alcoolice; servicii hoteliere; telefonie fixă și mobilă; internet; producerea de criptovalută, sistemul bancar; asigurări, media.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sheriff #transnistria #miliardar

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.