Cercetătorii americani avertizează asupra unui fenomen economic și cultural fără precedent, numit „Marea Transferare a Averii”, prin care generațiile mai în vârstă din SUA vor transmite urmașilor active evaluate la aproximativ 100 de trilioane de dolari. Potrivit estimărilor Cerulli Associates, „generația tăcută” și „baby-boomerii” vor lăsa copiilor lor nu doar bani și proprietăți, ci și milioane de obiecte acumulate de-a lungul deceniilor: argintărie, mobilier antic, porțelanuri, colecții de suveniruri, trenulețe, jucării, reviste, bibelouri și obiecte considerate cândva prețioase. Bloomberg notează însă că majoritatea acestor lucruri nu pot fi convertite în bani, pentru că noile generații nu mai sunt interesate să cumpere astfel de colecții, multe dintre ele fiind considerate hârtii fără valoare sau pur și simplu „junk”, scrie theinsider.ru.

Fenomenul poartă și o încărcătură emoțională puternică. Mulți americani ezită să arunce obiectele părinților, considerând că odată cu ele ar pierde o parte din memoria celor dragi. Povestea scenaristului Nick Malis, prezentată de Bloomberg Businessweek, arată cât de copleșitoare poate fi această moștenire. După moartea mamei sale, artista și colecționara Pepi Kammer, Malis a fost nevoit să sorteze ani de acumulări: jurnale, lucrări semnate de Keith Haring și Roy Lichtenstein, autografe ale lui Andy Warhol și Truman Capote, mii de dozatoare Pez, figurine Popeye și chiar corsete datând din 1791. Procesul a durat ani și a fost profund consumator de energie emoțională.

Sociologii explică faptul că generațiile tinere – X, milenialii și Z – nu mai acordă valoare materială acestor obiecte. Ele locuiesc în apartamente mai mici, se mută des, preferă experiențele în locul colecțiilor și au crescut într-o cultură în care tehnologia a înlocuit acumularea fizică. Telefoanele au eliminat cutiile cu fotografii, streamingul a făcut inutile colecțiile de DVD-uri, iar livrarea rapidă reduce necesitatea de a păstra lucruri „pentru orice eventualitate”. În același timp, spațiul de locuit s-a scumpit, iar americanii tineri au mai puține locuri unde să depoziteze moștenirile voluminoase ale părinților.

În paralel, în SUA a apărut o industrie nouă dedicată „curățeniei intergeneraționale”. Companii specializate ajută familiile să sorteze și să evalueze bunurile acumulate, oferind atât expertiză logistică, cât și suport psihologic. Pentru mulți, despărțirea de obiectele părinților este un proces dureros, care implică atât gestionarea bunurilor, cât și gestionarea trecutului.

Deși multe obiecte sunt considerate demodate, piețele de nișă rămân active. Porțelanul de calitate și argintăria pot găsi încă cumpărători dedicați, iar unele colecții – precum cartonașele de baseball din anii ’50–’60 sau din anii ’90 târzii – se pot vinde cu mii de dolari. Totuși, imensa majoritate a obiectelor din casele americanilor vârstnici nu valorează mult, iar urmașii sunt puși în fața unei dileme: cum să păstreze esențialul, fără a deveni gardienii unei acumulări de o viață.