Noul președinte al Tanzaniei este o femeie. Cum este caracterizată Samia Suluhu Hassan

Fostul președinte al Tanzaniei, John Magufuli, a decedat, iar locul lui a fost luat de vicepreședintele Samia Suluhu Hassan.

Aleasă pentru prima oară în calitate de coleg de funcție al Magufuli în 2015, ea a fost realeasă anul trecut împreună cu el și, conform constituției, ar trebui să îndeplinească restul mandatului de cinci ani în funcția de top, scrie BBC.

Ea devine singurul lider național actual al Africii – președinția etiopiană are în mare parte un rol ceremonial – și se alătură unei scurte liste de femei de pe continent care și-au condus țările.

Femeia, în vârstă de 61 de ani este cunoscută cu afecțiune sub numele de Mama Samia – în cultura tanzaniană, care reflectă respectul.

Aleasă pentru prima oară într-o funcție publică în 2000, a ajuns la importanță națională în 2014 ca vicepreședinte al Adunării Constituante, creată pentru a elabora o nouă constituție. Acolo comportamentul ei calm în gestionarea focarelor ocazionale de pandemie și modul în care a tratat cu unii membrii i-a câștigat aplaudele.

În ceea ce privește personalitatea, ea face un contrast cu Magufuli. Acolo unde a apărut impulsiv, fără să-i fie frică să vorbească de la manșetă și să-i facă cunoscut sentimentele, ea este mai atentă și considerată.

De asemenea, se spune că este o bună ascultătoare care crede în urmarea procedurilor corecte.

Un deputat, January Makamba, care a lucrat cu ea în biroul vicepreședintelui, a numit-o „cel mai subevaluat politician din Tanzania”.

„Am observat de aproape sfera ei de etică, de luare a deciziilor și de temperament. Este un lider foarte capabil”, a spus el.

Cel mai semnificativ, ea mai trebuie să anunțe dacă va continua abordarea sceptică a predecesorului său în ceea ce privește tratarea coronavirusului.

Nu era nici o îndoială că era loială președintelui, dar nu se temea să lovească singură.

În ciuda faptului că a fost vicepreședinte din 2015 și a fost ministru de stat în guvernul anterior, se știe puțin despre viața privată a doamnei Samia.

S-a născut în ianuarie 1960 pe Zanzibar – insulele semi-autonome de pe coasta Tanzaniei continentale. Mai târziu a continuat să studieze administrația publică, mai întâi în Tanzania și apoi ca absolvent la Universitatea Manchester din Marea Britanie.

În 1978, s-a căsătorit cu Hafidh Ameir, despre care se știe că este un academician agricol. De când doamna Samia a devenit vicepreședinte, cei doi nu au fost fotografiați împreună.

Au patru copii cu un singur, Mwanu Hafidh Ameir, care este în prezent membru al Camerei Reprezentanților din Zanzibar.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Strâmtoarea Hormuz rămâne unul dintre cele mai importante coridoare energetice din lume, iar funcționarea sa este esențială pentru comerțul global cu petrol. Potrivit datelor publicate de U.S. Energy Information Administration, cele mai dependente de acest coridor maritim sunt statele exportatoare din Golf și marile economii asiatice.

Datele, care reflectă situația din primul trimestru al anului 2025 și rămân relevante și în prezent, arată că principalul exportator de petrol care utilizează această rută este Arabia Saudită, cu aproximativ 37,2% din totalul transporturilor de țiței prin strâmtoare. Pe locul doi se află Irac cu 22,8%, urmat de Emiratele Arabe Unite cu 12,9%, Iran cu 10,6%, Kuwait cu 10,1% și Qatar cu 4,4%.

În ceea ce privește importurile, cel mai mare beneficiar al petrolului care trece prin această rută strategică este China, care absoarbe aproximativ 37,7% din fluxurile de petrol transportate prin strâmtoare. Pe locul doi se află India cu 14,7%, urmată de alte state asiatice cu 13,9%, South Korea cu 12% și Japan cu 10,9%.

Europa utilizează aproximativ 3,8% din petrolul transportat prin acest coridor, iar United States aproximativ 2,5%.

Strâmtoarea Hormuz este considerată unul dintre cele mai sensibile „chokepoint-uri” energetice din lume, deoarece o mare parte din exporturile de petrol ale statelor din Golful Persic trec prin acest pasaj îngust dintre Iran și Oman. Orice blocaj sau perturbare în zonă ar putea afecta imediat piețele globale de energie și ar putea provoca creșteri semnificative ale prețurilor petrolului.