Noul președinte al Tanzaniei este o femeie. Cum este caracterizată Samia Suluhu Hassan

Fostul președinte al Tanzaniei, John Magufuli, a decedat, iar locul lui a fost luat de vicepreședintele Samia Suluhu Hassan.

Aleasă pentru prima oară în calitate de coleg de funcție al Magufuli în 2015, ea a fost realeasă anul trecut împreună cu el și, conform constituției, ar trebui să îndeplinească restul mandatului de cinci ani în funcția de top, scrie BBC.

Ea devine singurul lider național actual al Africii – președinția etiopiană are în mare parte un rol ceremonial – și se alătură unei scurte liste de femei de pe continent care și-au condus țările.

Femeia, în vârstă de 61 de ani este cunoscută cu afecțiune sub numele de Mama Samia – în cultura tanzaniană, care reflectă respectul.

Aleasă pentru prima oară într-o funcție publică în 2000, a ajuns la importanță națională în 2014 ca vicepreședinte al Adunării Constituante, creată pentru a elabora o nouă constituție. Acolo comportamentul ei calm în gestionarea focarelor ocazionale de pandemie și modul în care a tratat cu unii membrii i-a câștigat aplaudele.

În ceea ce privește personalitatea, ea face un contrast cu Magufuli. Acolo unde a apărut impulsiv, fără să-i fie frică să vorbească de la manșetă și să-i facă cunoscut sentimentele, ea este mai atentă și considerată.

De asemenea, se spune că este o bună ascultătoare care crede în urmarea procedurilor corecte.

Un deputat, January Makamba, care a lucrat cu ea în biroul vicepreședintelui, a numit-o „cel mai subevaluat politician din Tanzania”.

„Am observat de aproape sfera ei de etică, de luare a deciziilor și de temperament. Este un lider foarte capabil”, a spus el.

Cel mai semnificativ, ea mai trebuie să anunțe dacă va continua abordarea sceptică a predecesorului său în ceea ce privește tratarea coronavirusului.

Nu era nici o îndoială că era loială președintelui, dar nu se temea să lovească singură.

În ciuda faptului că a fost vicepreședinte din 2015 și a fost ministru de stat în guvernul anterior, se știe puțin despre viața privată a doamnei Samia.

S-a născut în ianuarie 1960 pe Zanzibar – insulele semi-autonome de pe coasta Tanzaniei continentale. Mai târziu a continuat să studieze administrația publică, mai întâi în Tanzania și apoi ca absolvent la Universitatea Manchester din Marea Britanie.

În 1978, s-a căsătorit cu Hafidh Ameir, despre care se știe că este un academician agricol. De când doamna Samia a devenit vicepreședinte, cei doi nu au fost fotografiați împreună.

Au patru copii cu un singur, Mwanu Hafidh Ameir, care este în prezent membru al Camerei Reprezentanților din Zanzibar.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță a avertizat, în cadrul emisiunii de la Exclusiv TV, că Republica Moldova este vulnerabilă din cauza dependenței de „banii politici”, pe care i-a comparat cu un „iaz de ploaie”: vin când există susținere politică, dar pot dispărea rapid odată cu schimbarea fluxurilor politice.

Potrivit lui Ioniță, Uniunea Europeană privește tot mai prudent situația din Republica Moldova și ar putea reintroduce condiționalități stricte, similare celor 28 de condiții economice formulate în 2016–2017, care, spune economistul, nu au fost niciodată anulate și pot fi reamintite oricând. „UE se va uita la democrație, la bani și la implementarea reformelor, iar aici avem probleme”, a subliniat el.

Un exemplu concret este proiectul apeductului Chișinău–Strășeni–Călărași, care prevede circa 50 de milioane de euro grant din partea UE și a Germania. Proiectul ar urma să asigure apă pentru raioanele Strășeni și Călărași, să ieftinească apa în Chișinău prin creșterea numărului de consumatori și să reducă costurile de pompare, însă se află în blocaj de peste un an. Ioniță susține că există „un sabotaj din interiorul sistemului”.

Economistul a menționat că ministrul Vladimir Bolea ar fi demarat ședințe pentru a identifica blocajele, iar primarul de Strășeni, Valentina Căseani, ar fi confirmat existența unor obstacole instituționale. „Este grant, nu împrumut. Dacă mai pierdem un an, vom ajunge să explicăm de ce am ratat 50 de milioane de euro”, a spus Ioniță.

Economistul afirmă că, raportat la PIB, Moldova primește de cel puțin două ori mai puține granturi decât ar fi posibil. În 2014, granturile reprezentau circa 3% din PIB, iar dacă acest nivel ar fi fost menținut, în prezent Moldova ar fi trebuit să primească aproape 12 miliarde de lei anual. El estimează, totodată, că în 2025 bugetul a ratat executarea a cel puțin 3 miliarde de lei din cauza absorbției slabe a fondurilor.

Ioniță a amintit și exemple din trecut: finanțările nerambursabile din România pentru renovarea grădinițelor, grantul UE de 25 de milioane de euro pentru gazoductul Iași–Ungheni, precum și programele americane de tip „Provocările Mileniului”, care ar fi putut continua cu sute de milioane de dolari pentru energie și infrastructură, dar nu au fost valorificate.

„Problema nu este lipsa banilor, ci incapacitatea de a pregăti și implementa proiecte. Granturile nu vin în geantă, ele se câștigă prin proiecte”, a conchis economistul, avertizând că fără deblocarea rapidă a proiectelor și accelerarea reformelor, Republica Moldova riscă să piardă sprijinul nerambursabil extern exact într-un moment de susținere politică fără precedent.