O companie importantă de pe piața metalelor bate fierul cât e cald: Riscăm să revenim la monopol

Omul de afaceri Valentin Eșanu, cel care administrează Grupul Sofilarex de metal uzat de lângă Hâncești, a declarat în cadrul unei conferințe de presă că în Republica Moldova ar urma să se revină la monopolul pe piața colectării metalelor feroase și neferoase.

În politica fiscală pentru anul 2022 la capitolul achiziția deșeurilor de metale, plasticul și hârtia au rămas, dar au fost excluse metalelr. Nu știu din ce cauză deșeurile de plastic și hârtie au rămas. Or, a fost instituit și impozitul pe venit la achiziția metalelor. Respectiv, cetățeanul va achita 800 de lei pentru fiecare tonă de metal. Acest lucru încurajează businessul companiilor care vor lucra la negru și vor fi protejate politic”, a explicat Eșanu.

Omul de afaceri spune că astfel persoanele vor preda metalele companiilor care lucrează la negru.

Compania din regiunea stângă a Nistrului care se ocupă cu distribuția cimentului și a metalului în Republica Moldova va procura metalele de la companiile căpușă și nu va achita cele 12%. Sper că va fi rectificată greșeala. Legea a fost schimbată peste noapte. Vreau să întreb cine a avut interesul acesta”, întreabă retoric omul de afaceri.

Valentin Eșanu a fost condamnat pe vremea regimului Plahotniuc și a stat doi ani după gratii după ce a dezvăluit schemele de la „Metalferos”. Potrivit lui Eșanu, pe timpul guvernării lui Plahotniuc, bugetul statului pierdea 90 de milioane de lei lunar, bani care ajungeau în buzunarele oligarhului. Eșanu a fost eliberat pe 28 iunie 2019.

Grupul Sofilarex, controlat de omul de afaceri Valentin Eșanu, a cumpărat în luna octombrie, două nave martitime, pentru a transporta marfă în și din Republica Moldova.

Sofilarex (Sofilarex Plus SRL şi Sofilarex SRL) a ajuns, în ultimul an, a fi un important jucător pe piaţa colectării și exportului resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase, în special datorită liberalizării acestui domeniu la finele anului 2019 şi eliminării monopolului Metalferos.

Din vara anului trecut, Sofilarex a început să transporte metal uzat cu camioanele spre port, unde este acumulată într-un spațiu de depozitare, timp de două săptămâni, cantitatea necesară pentru a încărca o navă.

În 2020 cifra de afaceri a celor două companii a ajuns la circa 130 milioane lei, de aproape 40 de ori mai mult ca în 2019, iar profitul a urcat la 13 milioane lei.

Este adevărat că, în anii 2017-2019, activitatea companiilor lui Valentin Eşanu a fost practic blocată, ca urmare a unor dosare iniţiate la comandă în timpul guvernării Plahotniuc.

#metal #impozit #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.