Obedientul Serebrian la Reintegrare. Sturza: De ce să mai deschidem un front când ne amenință mini-Transnistriile

Într-o postare pe Facebook, fostul premier și actualul om de afaceri, Ion Sturza se artă sceptic de numirea diplomatului Oleg Serebrian în fruntea Biroului de reintegrare.

Nu pot să-mi ascund scepticismul. Numirea domnului Serebrian la Integrare înseamnă să dai un singur mesaj – „Lăsăm așa cum este”. Omul perfect – a confundat cariera diplomatică cu cea academică. Confortabil și obediență umilă. Nimic pentru țară și angajator, dacă nu e Plaha, desigur. Asta cu două state chineze a fost un bun „început”. De profi”, explică fostul premier.

Omul de afaceri afirmă că soluția problemei din stânga Nistrului nu mai e la Moscova, în condițiile în care este o problemă internă, iar cheile sunt la Chișinău.

Convingerea mea este că problema Transnistriei de mult nu mai este o problemă (doar) de politică externă. Și cheile rezolvării nu mai sunt (doar) la Moscova. E o problemă de politică internă. Le dăm gaz, plăcuțe, fier vechi, acces la aeroport și ștampilă vamală? Cumpărăm electricitate? În ce măsură permitem Ucrainei să-i izoleze complet? Totul depinde de voința Chișinăului. Moscova? E gata să accepte, nu să impună. Pentru ei e prea departe, prea complicat, prea scump. Dacă am fi avut viziune și tărie, un „plan Kozak 3”, scris la Chișinău, ar fi fost perfect fezabil. Acum – nu. Înțeleg – de ce să mai deschidem un front, o zonă de disconfort când avem atâtea pe malul drept? Când Chișinăul, Găgăuzia, Bălțul se transformă ușor-ușor în mini-Transnistrii scăpate de sub control?”, susține fostul premier.

Sturza a lăsat să se înțeleagă cu nimeni nu vrea să accepte funcția de șef al Biroului de reintegrare. „Nu acceptă unii să vină în funcții la Chișinău, e al X candidat? Dar și când vin…”

Astări, Oleg Serebrian a fost numit noul viceprim-ministru pentru Reintegrare. Oficialul a depus jurământul în fața președintelui ţării, Maia Sandu.

#Serebrian #reintegrare #numire

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Veaceslav Ioniță trage un semnal de alarmă dur în urma analizei celor mai recente date publicate de Biroul Național de Statistică: industria Republicii Moldova este în stagnare profundă, cu tendințe clare de regres structural. Deși în perioada 2016–2019 s-au înregistrat creșteri modeste ale producției industriale, acestea au fost complet anulate de prăbușirile consecutive din ultimii trei ani.

După o aparentă redresare în 2021, când producția industrială a crescut cu 12,1%, au urmat scăderi severe în 2022 și 2023, de -5,1% și -3,6%, iar în primul trimestru al anului 2025 industria a pierdut încă 1,2%. În doar trei ani, Republica Moldova a pierdut peste 10% din volumul său industrial, revenind practic la nivelul anului 2015 – un progres net de doar 3% în zece ani, pe care Ioniță îl califică drept „stagnare absolută”.

Industria alimentară a înregistrat o scădere de aproape 20%, cu efecte vizibile și directe asupra exporturilor. Industria textilă a pierdut 11%, afectând grav segmentul lohn – unul dintre principalele motoare de export ale Moldovei. Sectorul automotive, cel mai mare domeniu industrial orientat spre export, a înregistrat un colaps de 11%, o prăbușire ce ar putea avea efecte pe termen lung dacă nu este doar sezonieră.

Veaceslav Ioniță subliniază că ciclurile de creștere din industrie sunt fragile, temporare și urmate de scăderi masive, iar în lipsa unei strategii industriale coerente, a politicilor de sprijin pentru sectoarele competitive și a investițiilor în modernizare, industria moldovenească rămâne captivă într-un cerc vicios de regres.

Această stagnare structurală generează consecințe grave: disparițița locurilor de muncă, migrație accelerată, pierderea capacităților autohtone de producție și înlocuirea produselor moldovenești cu importuri. Toate acestea subminează nu doar competitivitatea economică, ci și securitatea economică și bugetară a țării.

„Industria Moldovei este în cădere liberă de trei ani. Fără o direcție clară, fără investiții, fără politici industriale eficiente, orice creștere conjuncturală devine un simplu miraj. Și întrebarea rămâne: cât timp ne mai permitem să stăm pe loc?” – concluzionează Ioniță.