Peste 50% dintre americani folosesc iPhone. De ce este atât de popular

Conform unui nou studiu de piață publicat de Counterpoint Research, Apple este acum cel mai mare producător de smartphone-uri de pe piața din SUA. Compania a depășit de curând cota de piață de 50% din totalul de dispozitive mobile active, având mai mulți utilizatori în SUA decât toți ceilalți producători de smartphone-uri cu Android puși laolaltă.

Apple a crescut de la 35 la 50% din piață în doar câțiva ani

Piața din SUA era oricum cea principală pentru Apple, compania oferind aici cele mai multe servicii pentru clienți și, uneori chiar și cele mai bune prețuri. Asta în ciuda faptului că salariile medii din SUA sunt în general mai mari decât în alte regiuni ale lumii. La acest lucru se adaugă și faptul că Apple este printre puținele brand-uri de telefoane 100% american de pe piață, până și Motorola fiind acum deținut de Lenovo, din China. Cealaltă alternativă ar fi Google cu modelele Pixel, dar în ultimii ani, Google s-a confruntat cu probleme în a livra destule unități pentru a acoperi cererea.

Graficul publicat de Financial Times pe baza datelor colectate de Counterpoint în ultimii ani arată ascensiunea companiei într-un timp atât de scurt. Dacă între 2018 și 2019 Apple a rămas constant la aproximativ 35% din piața din SUA, din 2019, odată cu lansarea modelelor iPhone 11, compania a fost pe un trend complet ascendent. Succesul acestor modele, alături de succesul noilor generații iPhone 12 și 13, care au adus tehnologii 5G și un nou design, a contribuit mult la adopția iPhone în rândul americanilor.

Singurul moment în care Apple a înregistrat o scădere a adopției a fost pe la mijlocul anului 2021. Când lockdown-urile din China au afectat mult disponibilitatea smartphone-urilor de orice fel la nivel mondial.

Având în vedere că proiecțiile de vânzări Apple pentru lansarea iPhone 14 rămân constante, este posibil ca această cotă de piață să se mărească în următoarele câteva luni.

#smartphone #Apple #iPhone

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Clătitele sunt cel mai ieftin de preparat în Etiopia și cel mai scump în Coreea de Sud, arată un studiu al companiei de consultanță Strategy Partners, realizat în ajunul Masleniței. Rusia și Belarus se situează la mijlocul clasamentului.

Experții, citați de RBK, au calculat cât îl costă pe un turist prepararea unei clătite în diferite țări, pornind de la prețul unui set standard de ingrediente: 500 ml de lapte, 3 ouă, 200 g de făină, 30 g de zahăr, 30 g de unt și 2 g de sare.

Potrivit analizei, cele mai accesibile ingrediente sunt în Etiopia, aproximativ 1 leu moldovenesc pentru o clătită (4,8 ruble). Urmează: Egipt — circa 1,05 lei (5 ruble), Uzbekistan — aproximativ 1,13 lei (5,4 ruble), India — circa 1,21 lei (5,8 ruble) și Tadjikistan — aproximativ 1,23 lei (5,9 ruble). La polul opus se află Coreea de Sud, unde o clătită ajunge la circa 3,81 lei (18,3 ruble).

Topul celor mai scumpe continuă cu: Armenia — aproximativ 2,54 lei (12,2 ruble), China — circa 2,04 lei (9,8 ruble), Republica Moldova — aproximativ 1,94 lei (9,3 ruble),
Azerbaidjan — circa 1,84 lei (8,8 ruble), Rusia ocupă locul șase, cu aproximativ 1,82 lei per clătită (8,7 ruble), iar Belarus locul șapte — circa 1,27 lei (6,1 ruble).

Diferențele mari între țări sunt explicate prin mai mulți factori, spune Roman Samoilov, șef de proiect în cadrul Strategy Partners. În primul rând, contează nivelul veniturilor și prețurile generale din economie. În statele cu putere de cumpărare ridicată — precum Coreea de Sud — costurile cu munca, logistica și energia sunt mai mari, ceea ce se reflectă în prețurile alimentelor.

În țările cu venituri mai mici (Etiopia, Egipt, Uzbekistan), produsele de bază sunt mai ieftine nominal, însă ponderea cheltuielilor pentru hrană în bugetul populației este mai mare.

Un alt factor este reglementarea de stat. În Belarus, Rusia și Uzbekistan există mecanisme de control al prețurilor pentru produse social importante, ceea ce menține costurile relativ stabile.

Nu în ultimul rând, ingredientele sunt mai ieftine în țările cu sector dezvoltat de creștere a bovinelor de lapte și producție de cereale.