Preţul îngrăşămintelor continuă să crească în Europa. Producția agricolă s-ar putea diminua, iar alimentele - scumpi

Fermierii se tem că nu vor avea suficiente îngrăşăminte necesare în agricultură, în contextul în care preţul acestora, în Europa, urmează să crească şi mai mult, potrivit Bloomberg.

Conform sursei citate, un indicator de referinţă în Europa Occidentală pentru preţul amoniacului, din care se produce îngrăşământul pe bază de azot, a urcat până la 910 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din ultimii 13 ani.

Europa a fost lovită de criza gazelor naturale, care a forţat mai multe fabrici producătoare de îngrăşăminte pe bază de azot să limiteze sau să oprească producţia, inclusiv firme precum Yara International ASA din Norvegia şi cel mai important producător european de chimicale, grupul german BASF SE. Gazele naturale reprezintă 80% din costul producţiei de îngrăşăminte, iar în prezent preţurile sunt de patru şi chiar cinci ori mai mari decât nivelul norma.”, explică reprezentanţii grupului Fertilizers Europe, scrie Agerpres.

Potrivit informațiilor, fermierii europeni sunt deja îngrijoraţi că nu vor avea suficiente îngrăşăminte la primăvară. Conform acestora, orice deficit în aprovizionarea cu îngrăşăminte riscă să limiteze cantitatea şi calitatea producţiei agricole în Uniunea Europeană, cel mai mare exportator mondial de grâu şi un important furnizor de orz. De asemenea, orice diminuare a producţiei agricole ar putea genera îngrijorări cu privire la creşterea preţurilor la alimente. În America de Nord, preţul de referinţă la îngrăşăminte a crescut vineri cu 0,4% până la 1.017,87 dolari pentru o tonă scurtă (907,185 kg), în apropiere de nivelul record atins la începutul acestei luni.

Fermierii americani au început deja să reducă utilizarea de îngrăşăminte, iar retailerii cumpără acum numai ce au nevoie în viitorul apropiat, spune Alexis Maxwell, analist la Green Markets. Potrivit acestuia, goana pentru cumpărarea de îngrăşăminte pentru primăvara nu va începe până în februarie.

„Aşa că, pentru moment, aşteptăm şi vedem. Preţurile din restul lumii vor scădea până la nivelul din SUA sau preţurile din SUA vor creşte pentru a ajunge la cele din restul lumii?”, a spus Alexis Maxwell.

#ingrasaminte #productie agricola #fermieri #pret

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.