Preţurile petrolului, încotro, după ce Arabia Saudită îşi adânceşte reducerea producţiei

10 Iun. 2023, 17:58
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
10 Iun. 2023, 17:58 // Actual //  bani.md

Arabia Saudită a anunţat că îşi va reduce dramatic producţia pe­tro­lieră în luna iulie, anunţul ve­nind în paralel cu un mai amplu acord al OPEC Plus de prelungire a limitărilor de producţie până în 2024, în condiţiile în care grupul încearcă să îm­pingă în sus preţurile petrolului.

Pe de altă par­te, însă, exporturile de petrol ale Rusiei se men­ţin ridicate, deşi Moscova încearcă să-şi convin­gă partenerii din cadrul cartelului că implemen­tează o reducere cu 500.000 de barili pe zi a pro­ducţiei ce ar fi trebuit să înceapă din luna martie.

Arabia Saudită îţi va reduce producţia cu 1 milion de barili pe zi în încercarea de a îm­pinge preţurile petrolului în sus, a a­nun­ţat aceasta în urma unei reu­ni­uni extrem de tensionate a grupu­lui OPEC Plus al producătorilor de petrol în Viena duminica tre­cută. Ministrul saudit al energiei, Prinţul Abdulaziz bin Salman, liderul de factor al OPEC, a anunţat această deci­zie ca parte a unui acord în care mai multe state membre africane îşi vor vedea cotele reduse de anul viitor, scrie Financial Times.

Ţintele de producţie ale Rusiei, al doilea mare exportator de petrol al lumii, ar putea fi de asemenea reduse în funcţie de rezultatele unei analize a nivelurilor actuale de producţie realizate de specialişti independenţi.

Potrivit Bloomberg, Moscova încearcă să-şi convingă partenerii din cadrul cartelului că-şi implementează reducerea de 500.000 de barili pe zi anunţată ca reacţie la sancţiunile occiden­tale şi plafonarea preţului exporturilor sale pe­troliere. Între timp, ca parte a noului acord, Emiratele Arabe Unite îşi vor putea creşte producţia, notează Financial Times.

Producţia petrolieră a Ara­biei Saudite va scădea la 9 mili­oane de barili pe zi în iulie, de la aproximativ 10 milioane în mai, cea mai semnificativă reducere din ultimii ani, iar măsura ar putea fi prelungită.

Preţurile petrolului au scăzut în ultimele 10 luni în pofida mai multor încercări ale pro­ducătorilor de a-şi reduce oferta. Arabia Saudită şi alte ţări membre ale cartelului au anunţat o reducere surpriză în aprilie, însă, după ce au urcat pentru scurt timp către 90 de dolari pe baril, preţurile petrolului şi-au inver­sat din nou direcţia, coborând la aproape 70 de dolari pe baril la un anumit moment săptămâna trecută, pe fondul temerilor privind slăbiciunea economiei mondiale şi impactului acesteia asupra cererii de petrol.

Giovanni Staunovo, analist la UBS, arată că anunţul Arabiei Saudite reprezintă un sem­nal clar a ceea ce vrea ţara să obţină, „stabi­litatea pieţei“, după cum au anunţat oficialii acesteia.

Potrivit estimărilor FMI, Riadul are nevoie de un preţ al petrolului de peste 80 de dolari pe baril pentru a-şi echilibra bugetul şi a finanţa unele dintre gigaproiectele despre care prinţul Mohammed bin Salman speră să-i transforme economia.

De la invadarea Ucrainei de către Rusia în fabruarie anul trecut, ţările occidentale au acu­zat OPEC-ul că manipulează preţurile petro­lului şi subminează economia mondială prin costuri ridicate ale energiei. Occidentul a acuzat de asemenea cartelul că ia partea Rusiei, scrie Reuters.

Insiderii OPEC au declarat că acţiunile Vestului de tipărire de bani din ultimul deceniu au alimentat inflaţia şi obligă ţările producă­toare de petrol să acţioneze pentru a menţine valoarea principalului export.
Analiştii arată că decizia recentă a OPEC Plus este un semnal clar că grupul este dispus să susţină preţurile şi să încerce să combată speculatorii.

Preţurile petrolului Brent şi petrolului american au urcat imediat după anunţarea de­ciziilor cu peste 2%, însă au coborât mai apoi.

Bob McNally, analist la Rapidan Energy, a declarat pentru CNBC că piaţa nu s-a aşteptat a decizia saudiţilor şi că întrevede deficite sem­nificative la nivel mondial materializându-se în a doua jumătate a acestui an şi preţurile petro­lului depăşind 100 de dolari anul viitor.

Kang Wu, de la S&P Global Commodity Insights, estimează la rândul său că creşterea semnificativă a cererii din sezonul de vară va susţine preţuri mai ridicate ale petrolului în lunile următoare.

Vivek Dhar, analist la Commonwealth Bank of Australia se aşteaptă ca preţul ţiţeiului Brent să urce la 85 dolari până în trimestrul IV al acestui an, notează Reuters.

Analiştii ANZ au anunţat că-şi menţin ţinta de 100 dolari pe baril pentru ţiţeiul Brent pentru sfârşitul acestui an.

Alţi analişti au păreri diferite, însă, cu privire la traiectorie preţurilor petrolului, conform CNBC.

Weekendul trecut a marcat un „eşec total“ al saudiţilor în a convinge toţi membrii OPEC Plus să facă „ce este necesar pentru a aduce preţuri mai mari pe piaţă“, potrivit lui Ed Morse, de la Citi. Acesta arată că piaţa petrolului este în continuare extrem de fragilă în parte din cauza cererii dezamăgitoare din China, UE şi SUA.

„Există potenţialul ca oferta să fie mult mai mare decât creşterea ce va fi înregistrată de cerere. Nu există nicio garanţie că preţurile petrolului nu vor scădea sub 70 de dolari“, arată acesta.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 15:12
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 15:12 // Actual //  Ursu Victor

Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene readuc în prim-plan rutele terestre alternative pentru exportul cerealelor. Economistul Iurie Rija constată că fluxurile se redistribuie spre două coridoare importante  prin Republica Moldova către portul Constanța și prin Polonia către porturile de la Marea Baltică. Deși mai costisitoare și utilizate mult sub capacitatea lor teoretică, aceste trasee funcționează drept supape logistice atunci când exporturile prin Marea Neagră sunt puse sub presiune.

Potrivit analizei economistului, în perioada 17 august – 5 septembrie 2026, pe ruta feroviară Volcinețk – Bălți – Ungheni au circulat aproximativ 500 de vagoane pentru transportul cerealelor, încărcate cu grâu, orz și rapiță și având ca destinație finală portul românesc Constanța.

Ritmul a fost de aproximativ 15-20 de vagoane pe zi, iar garniturile au circulat predominant noaptea. Rija consideră că acest lucru poate indica o gestionare a traficului menită să reducă aglomerarea liniilor în timpul zilei și să eficientizeze trecerea prin punctele de frontieră.

Vagoanele utilizate sunt în mare parte de tip sovietic, modelele 11-739 și 19-752, cu o capacitate nominală de circa 70 de tone. În practică, acestea sunt încărcate cu aproximativ 68-70 de tone de cereale fiecare.

La ritmul actual, fluxul ar echivala cu aproximativ 35.000 de tone pe lună. Volumul este redus în raport cu capacitatea teoretică de 500.000-800.000 de tone lunar atribuită întregului coridor moldovenesc, însă economistul atrage atenția că datele analizate se referă doar la ruta Volcinețk – Bălți – Ungheni.

Un alt indicator urmărit de Rija este întoarcerea vagoanelor goale. La 4 septembrie, pentru luna în curs fuseseră returnate 50 de vagoane, echivalentul unui ritm de aproximativ 12-13 unități pe zi. Potrivit economistului, apropierea dintre ritmul de retur și cel al vagoanelor încărcate sugerează că traseul funcționează relativ echilibrat, fără acumulări importante de material rulant.

În paralel, Ucraina își intensifică din nou transporturile feroviare spre Polonia și porturile Gdańsk, Gdynia, Szczecin și Świnoujście. Reactivarea coridorului baltic vine, potrivit analizei, pe fondul atacurilor rusești repetate asupra infrastructurii portuare din zona Odesei.

Datele Ukrzaliznytsia citate de Rija indică o creștere a fluxului de la aproximativ 14 vagoane pe zi în urmă cu o lună la circa 50 în prezent. Aceasta ar însemna aproximativ 3.200 de tone de cereale transportate zilnic prin cele patru puncte feroviare de trecere a frontierei dintre Ucraina și Polonia.

În primele șapte luni ale anului 2026, prin această frontieră ar fi trecut aproximativ 525.000 de tone de cereale, mult sub volumele de până la 500.000 de tone lunar înregistrate în perioada 2022-2023. Potrivit calculelor prezentate de economist, ar exista astfel o rezervă teoretică de capacitate de aproximativ 425.000 de tone pe lună.

Principalul dezavantaj al rutei poloneze rămâne însă prețul. Rija estimează costurile logistice la 90-110 euro pentru o tonă, față de aproximativ 25-30 de dolari pe tonă în cazul transportului maritim direct prin porturile din regiunea Odesa. Diferența explică de ce traseul prin Polonia funcționează mai degrabă ca o rută de rezervă decât ca o alternativă permanentă la Marea Neagră.

Economistul mai arată că autoritățile ucrainene insistă că cerealele transportate prin Polonia se află în tranzit, având drept destinații finale piețe terțe precum Algeria, Indonezia sau Coreea de Sud. Precizarea este importantă în contextul tensiunilor anterioare dintre Ucraina și agricultorii polonezi privind impactul cerealelor ucrainene asupra pieței locale.

În opinia lui Iurie Rija, situația confirmă mecanismul logistic dezvoltat de Ucraina în timpul războiului: atunci când infrastructura portuară de la Marea Neagră devine vulnerabilă, o parte a fluxurilor este redirecționată către coridoarele terestre – prin Polonia către Marea Baltică și prin Republica Moldova către Dunăre și Constanța.

Astfel, chiar dacă volumele transportate pe aceste trasee sunt deocamdată mult sub capacitățile maxime și costurile sunt mai ridicate, menținerea lor operațională îi oferă Ucrainei alternative pentru exporturile agricole în cazul perturbării rutelor maritime.