Războiul din Ucraina scoate în evidență noii dealeri de arme. De unde sunt cumpărate drone, avioane și tancuri ieftine

Cei mai mari cinci vânzători de arme din lume (America, Rusia, Franța, China și Germania) reprezintă mai mult de trei sferturi din exporturi. Dar producătorii de arme în ascensiune le dau bătăi de cap celor din vechea gardă.

Aceștia profită la maximum de oportunitățile create de schimbările geopolitice. Și profită de invazia rusă din Ucraina, scrie The Economist.

Secretarul american de stat Antony Blinken şi omologii săi sud-coreean şi japonez şi-au exprimat vineri „îngrijorarea serioasă” cu privire la discuţia privind cooperarea militară dintre Rusia şi Coreea de Nord, inclusiv privind un posibil comerţ cu arme, a informat sâmbătă Ministerul de Externe sud-coreean de la Seul.

Antony Blinken, ministrul de externe sud-coreean, Park Jin, şi ministrul de externe japonez, Yoko Kamikawa, au convenit, într-o scurtă întâlnire vineri, în marja Adunării Generale a ONU, să răspundă ferm oricăror acte care ameninţă securitatea regională, încălcând rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU, a anunţat ministerul de la Seul într-un comunicat preluat de AFp, potrivit Agerpres.

Liderul nord-coreean Kim Jong Un a întreprins o vizită de o săptămână în Rusia săptămâna trecută, în care a discutat despre cooperarea militară cu preşedintele rus Vladimir Putin. Oficialii american şi sud-coreean şi-au exprimat îngrijorarea că întrevederea din Rusia a avut ca scop să permită Moscovei achiziţionarea de muniţie nord-coreeană pentru a-şi completa stocul afectat de războiul din Ucraina.

Preşedintele sud-coreean Yoon Suk Yeol a declarat miercuri că dacă Rusia va ajuta Coreea de Nord să îşi îmbunătăţească programele de arme în schimbul asistenţei pentru războiul din Ucraina, aceasta ar constitui „o provocare directă”, iar Seulul şi aliaţii săi nu vor asista fără să facă nimic.
Industria de armament nord-coreeană, stimulată de războiul din Ucraina
Coreea de Nord ar putea furniza o gamă mai largă de produse. Pe lângă drone și rachete precum KN-23, care este aproape o replică a rachetei balistice rusești Iskander, ar putea oferi obuziere autopropulsate și sisteme de rachete cu lansare multiplă. Potrivit unor surse din cadrul serviciilor secrete americane, Coreea de Nord livrează Rusiei obuze de 152 mm și rachete de tip Katiușa de aproape un an. Rusia face cumpărături la Phenian și Teheran pentru că ambele regimuri sunt deja atât de puternic vizate de sancțiunile internaționale, încât nu au nimic de pierdut, ci mult de câștigat dacă fac afaceri cu guvernul lui Putin. Cele două capitale sunt mai mult o piață pentru țările-paria, decât o „axă a răului”.

Coreea de Sud profită și ea

Dacă industria de armament nord-coreeană este stimulată de războiul din Ucraina, inamicul său din sud o duce și mai bine. În cei cinci ani până în 2022, țara a urcat pe locul nouă într-un clasament al vânzătorilor de arme întocmit de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI); guvernul aspiră să facă din Coreea de Sud al patrulea cel mai mare exportator de arme din lume până în 2027. Anul trecut a vândut arme în valoare de 17 miliarde de dolari, de peste două ori mai mult decât în 2021. Aproximativ 14,5 miliarde de dolari au provenit din vânzările către Polonia, scrie The Economist.

Mărimea și amploarea acordurilor încheiate de Coreea de Sud cu Polonia, care se consideră o țară de primă linie în apărarea Europei împotriva unei Rusii revanșarde, sunt uluitoare. Acordul include 1.000 de tancuri K2 Black Panther, dintre care 180 livrate rapid din inventarul propriu al armatei și 820 care vor fi fabricate sub licență în Polonia. Este vorba de mai multe tancuri decât cele aflate în funcțiune în armatele Germaniei, Franței, Marii Britanii și Italiei la un loc. Pachetul include, de asemenea, 672 de obuziere autopropulsate K9 Thunder, 288 de lansatoare de rachete multiple K239 Chunmoo și 48 de Golden Eagle F-50, un avion de luptă de generația a patra la preț redus.

Succesul Coreei de Sud în domeniul armamentului se datorează costurilor competitive, armamentului de înaltă calitate și livrării rapide, spune Tom Waldwyn de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, un think-tank cu sediul la Londra. Prețurile sale reflectă eficiența producției coreene. Calitatea provine din experiența coreeană de lucru cu cele mai bune arme americane și din propriul sector civil de înaltă tehnologie. Livrarea rapidă este posibilă deoarece coreenii, care se confruntă cu o amenințare majoră la granița nordică, au linii de producție care pot crește rapid.
Turcia vine tare din urmă
Dacă Coreea de Sud este liderul de necontestat în rândul exportatorilor emergenți de arme, locul al doilea este ocupat de Turcia. De la venirea la putere în 2002, AKP, aflat la guvernare, a investit bani în industria de apărare. Obiectivul de a atinge o producție de armament aproape autarhică a devenit mai presant în fața sancțiunilor americane și europene – primele impuse în 2019 după ce Turcia, membră NATO, a cumpărat rachete sol-aer rusești S-400.

SIPRI consideră că între 2018 și 2022 exporturile de arme ale Turciei au crescut cu 69% față de perioada de cinci ani precedentă, iar cota sa pe piața mondială de armament s-a dublat. Potrivit unui raport din iulie al unui organism industrial local, valoarea exporturilor sale în domeniul apărării și aerospațial a crescut cu 38% în 2022, comparativ cu anul precedent, ajungând la 4,4 miliarde de dolari. Ținta pentru acest an este de 6 miliarde de dolari. Pakistanul primește submarine modernizate din Turcia. Iar ultima dintre cele patru corvete pe care Turcia le-a vândut marinei pakistaneze a fost lansată luna trecută. Sunt în așteptare mai multe vânzări către alte țări, atât pentru că navele turcești au un preț competitiv, cât și pentru că Turcia are puține scrupule cu privire la persoanele cărora le va vinde.
Cu toate acestea, exporturile Turciei sunt conduse de dronele armate. La 18 iulie, Turcia a semnat un acord de 3 miliarde de dolari cu Arabia Saudită pentru furnizarea de vehicule aeriene de luptă fără pilot (UCAV) Akinci, fabricate de Baykar, care produce, de asemenea, Bayraktar TB2, dronele folosite în Libia, Azerbaidjan, Etiopia și Ucraina. TB2 a fost dezvoltată pentru a vâna militanții kurzi după ce America a refuzat să vândă Turciei drona Predator. Peste 20 de țări s-au aliniat pentru a o cumpăra, deoarece era mai ieftină și mai ușor de procurat decât alternativa americană și mai fiabilă decât UCAV-urile chinezești care dominau anterior piața non-occidentală.

Coreea de Sud și Turcia au beneficiat de pe urma necazurilor principalilor lor concurenți. Exporturile de arme ale Rusiei între 2018 și 2022 au fost cu 31% mai mici decât în perioada precedentă de patru ani, potrivit SIPRI. Ea se confruntă cu alte scăderi mari din cauza presiunii pe care războiul său de agresiune o exercită asupra industriilor de apărare, a izolării sale geopolitice și a eforturilor a doi clienți importanți, India și China, de a-și reduce dependența de armamentul rusesc.

Industria de armament a Rusiei, controlată în mare parte de stat, este nevoită să pună nevoile propriei armate înaintea angajamentelor față de clienți.

Industria de armament a Chinei are și ea problemele sale. Una dintre provocări, spune Waldwyn, este că, deși China și-a propus să domine piața dronelor militare în urmă cu un deceniu, clienții săi s-au săturat de calitatea slabă și de asistența și mai proastă, deschizând o ușă Turciei. O a doua este că, cu excepția unui presupus acord privind submarinele cu Thailanda și a unui pachet de arme pentru Myanmar, alte țări din Asia de Sud-Est s-au săturat de intimidarea chineză și „nu se vor atinge de ei”, spune Wezeman.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#arme #razboi #Ucraina

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca turcă DenizBank, care este una dintre cele mai mari instituții de credit din țară, practic a încetat să mai deschidă conturi pentru cetățenii ruși de la începutul anului 2024, scrie RBC, citând doi intermediari care îi ajută pe ruși să obțină carduri de la băncile turcești.

„Din zece cereri de deschidere a unui cont, doar una primește aprobare. Este imposibil să deschizi un cont chiar și cu un permis de ședere și înregistrare în Turcia”, a descris situația unul dintre intermediari, Serghei Ovsyannikov. El a adăugat că DenizBank face acum excepții doar pentru clienții cu un depozit mare de 100 de mii de dolari și mai mult.

Problema a fost confirmată de partenerul de conducere al Lenar Wealth Management, Lenar Rakhmanov, care lucrează la Istanbul. Potrivit acestuia, probabilitatea ca un rus să deschidă un cont este influențată de „calibrul clientului” și de acordurile personale cu o anumită sucursală bancară.

A avea un permis de ședere și înregistrarea locală nu garantează deschiderea unui cont la DenizBank, confirmă un alt intermediar, Elena Chernysheva. Ea notează că cetățenii ruși, având în mână un pachet complet de documente necesare, le va fi mai ușor să contacteze o altă bancă în aceste scopuri.

La sfârșitul anului trecut, președintele american Joe Biden a semnat un decret care introduce restricții împotriva băncilor străine pentru a ajuta persoanele fizice și juridice ruse să eludeze sancțiunile și pentru a asista în aprovizionarea industriei ruse de apărare. După aceasta, o serie de instituții de credit străine au înăsprit condițiile pentru deservirea rușilor, iar cetățenii ruși au început, de asemenea, să aibă dificultăți în efectuarea plăților și transferurilor.

După invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia și sancțiunile ulterioare, unele țări, inclusiv Turcia, au început să ajute Moscova să reexporte mărfuri. Potrivit unor surse familiare cu Financial Times, agențiile de informații ruse au depus „efort și timp considerabil” pentru a găsi modalități de a evita sancțiunile și controalele la export, iar intermediarii financiari au început să participe la astfel de operațiuni „intenționat sau neintenționat”.

Partenerul Pen & Paper, Kira Vinokurova, consideră că refuzurile de a deschide conturi sunt cauzate de riscurile pentru bănci de a fi supuse sancțiunilor, deoarece accesul indivizilor ruși la sistemul financiar global poate fi privit ca o contribuție la sectorul financiar rus. În plus, crește riscul introducerii unor măsuri restrictive de asistență pentru eludarea sancțiunilor anti-ruse.

„Prin deschiderea unui cont pentru persoane ruse, băncile turce trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru verificarea tranzacțiilor din punctul de vedere al participării persoanelor sancționate sau al implementării activităților interzise din punctul de vedere al sancțiunilor occidentale”, spune Vinokurova, menționând că Rusia este acum „o jurisdicție cu un risc crescut de sancțiuni”.

Cerințele de deservire a rușilor de către băncile turcești vor deveni mai stricte în viitor din cauza presiunii tot mai mari de sancțiuni, dar este puțin probabil ca băncile turce să abandoneze complet noii clienți ruși, avocatul este sigur: „Unul dintre principiile regimurilor de sancțiuni ale Jurisdicțiile occidentale sunt în centrul măsurilor pe anumite persoane, sectoare, bunuri sau servicii, iar refuzul complet de a servi rușii este puțin probabil să fie încurajat de acestea.”

În luna mai anul trecut, vicepreședintele Băncii Rusiei, Alexey Guznov, a raportat problemele cu care se confruntă băncile rusești atunci când încearcă să deschidă conturi în țări „prietenoase” pentru a stabili un comerț ocolind dolarul, euro și alte valute mondiale. Înainte de aceasta, Banca Centrală a Federației Ruse a spus că băncile străine nu au răspuns propunerilor de parteneriat ale colegilor ruși, iar președintele Comitetului Dumei pentru Piața Financiară, Anatoli Aksakov, a spus că doar trei instituții de credit au reușit să deschidă. conturi de corespondent.