Regele cerealelor din Moldova a început exportul prin portul din Constanța

Compania Trans-Oil, controlată de milionarul Vaja Jhashi, a anunțat că o primă cantitate de 16.549 tone de orz a fost încărcată de Terminalul de Cereale COMVEX SA în m/v TOI Challenger, pentru a fi transportate din portul Constanța (România) în portul Samsun (Turcia).

Transportul din 6 noiembrie este primul transport comercial al m/v TOI Challenger sub pavilionul Grupului Trans-Oil.

M/v TOI Challenger este un vas de tip handymax (lungimea 164 m), cu o capacitate de încărcare de 15 700 t de cereale (heavy grains) pentru un nivel al apei (draft) de 7 m. La un draft de 8 m m/v TOI Challenger are o capacitate de încărcare de 17 000 – 18 000 t de cereale.

M/v TOI Challenger este prima investiție a Grupului Trans-Oil, în valoare de 8,4 milioane de dolari SUA, în crearea unei flote maritime și riverane proprii.

COMVEX SA este lider pe piață, specializat în manipularea, depozitarea și transbordarea materiilor prime solide vrac – cereale, minereuri de fier, cărbuni, cocs, bauxită, operând cel mai mare terminal specializat în din arealul Mării Negre, cu o suprafață de 70 hectare în sudul Portului Constanța.

Cu un front de descărcare la cheul maritim format din 5 dane cu o lungime totala de 1.400 m si adâncime a apei cuprinsa intre 10,8 m si 18,5 m, terminalul COMVEX SA este singurul terminal pentru operarea mărfurilor solide vrac din arealul Mării Negre ce are posibilitatea de a acosta nave din clasa Capesize. De asemenea, terminalul beneficiază de o bună poziție geografică având acces la rețeaua de căi navigabile ce include Dunărea.

Global Grain International, compania românească a Grupului Trans-Oil, și-a asigurat accesul la servicii portuare prin contract cu Terminalul de Cereale COMVEX SA, pentru păstrarea și transbordarea recoltei 2022, în portul Constanța (România).

Trans-Oil etse deţinut de milionarul Vaja Jhashi, un om de afaceri georgian născut în Rusia şi stabilit în Republica Moldova. Ea controlează fabrica de ulei Floarea Soarelui din Bălţi, pe care a preluat-o în 2011 şi care a fost evaluată la peste 50 de milioane de dolari.

#Cereale #milionar #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.