Remitențele scad, dar moldovenii vând mai mulți dolari și euro la casele de schimb

Transferurile de bani în Republica Moldova au înregistrat o scădere în luna iulie a anului 2023, dar moldovenii par să compenseze această tendință printr-o creștere a ofertei de valută în țară. Potrivit datelor Băncii Naționale a Moldovei, volumul transferurilor de bani în Republica Moldova în luna iulie a acestui an a fost de 137,8 milioane USD, înregistrând o scădere de 7,7% față de luna iunie și o diminuare de aproape 20% în comparație cu iulie anul trecut.

Cu toate acestea, datele arată că volumul transferurilor de bani pentru primele șapte luni ale anului 2023 este comparabil cu cel din aceeași perioadă a anului 2022, ajungând la 971,7 milioane USD în 2023 și 967,5 milioane USD în 2022.

Interesant este că, în ciuda scăderii transferurilor de bani, moldovenii vând mai multă valută la casele de schimb. Conform datelor BNM, în luna iulie, vânzările de valută au însumat 373,3 milioane de dolari, înregistrând o creștere de 3% față de luna precedentă și de 13,3% față de aceeași lună din anul anterior.

Această tendință poate indica faptul că moldovenii care lucrează în străinătate continuă să trimită bani în țară, inclusiv prin canale neoficiale cum ar fi intermediarii sau persoanele apropiate. Acest lucru poate contribui la o creștere a ofertei de valută în Moldova, chiar în contextul scăderii volumului de transferuri formale.

De asemenea, este de remarcat că, în primele șapte luni ale anului 2023, oferta netă de valută străină de la persoanele fizice în Moldova a înregistrat o creștere semnificativă, ajungând la 1,6 miliarde dolari, ceea ce reprezintă o creștere cu 54% față de aceeași perioadă din 2022. Această evoluție poate avea implicații asupra pieței valutare și a economiei în general.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#remitențe #bani #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.