Kazahstanul și compania ”Gazprom” au semnat o „foaie de parcurs” privind colaborarea în ramura gazelor. Astana este interesată să-și modernizeze sistemul de transport al gazelor, este interesată de gazificarea raioanelor din nordul și estul republicii, de majorarea volumelor transportului de purtători de energie rusești în terțe țări, precum și de prelucrarea gazelor kazahe în uzina de la Orenburg. „Alianța gazelor” dintre Federația Rusă, Kazahstan și Uzbekistan capătă contur. Problema este cu Tașkentul, negocierile cu acesta continuă, scrie Nezavisimaia Gazeta.
Două dintre țările din Asia Centrală care extrag gaze, Kazahstanul și Uzbekistanul, s-au lovit în această iarnă de un deficit de combustibil pe piața intenă. Dacă Uzbeskistanul nu are suficient gaz propriu, Kazahstanul, ocupând al treilea loc în ceea ce privește zăcămintele de gaze, este cu toate acestea obligat să cumpere combustibil din Federația Rusă.
După cum a declarat ministrul energiei, Bolat Akciulakov, anul acesta vor fi importate patru miliarde de metri cubi de gaze, aproximativ zece miliarde de metri cubi – până în 2024. Consumul de conbustibil va crește. Acest lucru are legătură cu trecerea pe gaze a centralelor termice de la Alma-Ata și a unor întreprinderi industriale, cu lansarea complexelor gazo-chimice și, în general, cu gazificarea țării. Mai mult decât atât, în planuri se găsește gazificarea regiunilor nordice și estice ale republicii.
Mai mult decât atât, este în pericol să eșueze contractul cu China, conform căruia Kazahstanul este obligat să livreze nu mai puțin de zece miliarde de metri cubi de gaze pe an. După cum consideră însă președintele Consiliului de administrație al companiei ”QazaqGaz”, Sanjar Jarkeșov, exportul de gaze va înceta încă în 2023, deoarece întreaga cantitate de combustibil va fi folosită pentru acoperirea cererii interne.
Redresarea situației ar putea-o realiza crearea unei alianțe a gazelor a celor trei state – Rusia, Kazahstan și Uzbekistan. Fiecare parte are propriile interese. Pentru Federația Rusă era important să-și redirecționeze gazul din Europa în Asia. În acest caz Kazahstanul și Uzbekistanul vor fi țări de tranzit. Astana și Tașkentul pot obține volumele lipsă de combustibil pentru acoperirea pieței interne. Dar aliații, temându-se de dependența de Rusia, se abțin deocamdată de la propunerea președintelui Rusiei din cauza condițiilor ”Gazpromul”-ui. Așadar negocierile continuă. Și deja există un prim rezultat.
Stanislav Pritcin, cercetător științific principal la centrul de studii post-sovietice al IMEMO (Institutul de Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale) al Academiei de Ştiinţe a Rusiei, a remarcat faptul că, dacă Astana și Tașkentul vor analiza alianța gazelor prin prisma geopolitică, prin temerea de a ajunge sub sancțiunile occidentale, nu va avea cine să aibă de câștigat. O asemenea poziție este în sine contraproductivă, deoarece inițial creează o stare conflictuală și joacă împotriva intereselor membrilor alianței.
„Începutul anului în Uzbekistan a arătat că nu există nici resurse interne, nici jucători externi, care ar fi gata să acționeze ca garant al securității energetice a țării. Dacă evaluăm balanța energetică a regiunii, atunci numai Rusia poate deveni sursa de resurse energetice a Uzbekistanului, unde consumul a depășit producția. Pentru aceasta ea trebuie să exporte gaze în China prin teritoriul Uzbekistanului și să preia echilibrul sistemului de distribuție a gazelor republicii, mai ales că Gazprom deține deja în echilibru sistemul kîrgîz de transport al gazelor, care este legat de Uzbekistan. În consecință, pentru compania rusească Gazprom se creează oportunități suplimentare pentru extinderea activității pe sol și distribuția gazelor populației”, a declarat Stanislav Pritcin pentru publicația rusă „Nezavisimaia Gazeta”.
