Rusia oferă o recompensă de 800 de euro pentru fiecare dronă Bayraktar distrusă în Ucraina

Dronele turcești Bayraktar se dovedesc a fi atât de supărătoare pentru ambițiile lui Vladimir Putin în Ucraina, încât Moscova oferă acum o recompensă de 50.000 de ruble (811 euro) pentru fiecare dronă distrusă, relatează Daily Mail.

În plus, s-a mai zvonit că Rusia, cu un program propriu de drone oarecum nesofisticat, ar fi pus ochii pe dronele iraniene pentru a încerca să restabilească echilibrul în „războiul dronelor”. Nu s-a confirmat încă dacă a avut loc vreo înțelegere.

Lui Putin i-ar plăcea să pună mâna pe Bayraktar, dar Turcia nu le va vinde Rusiei, scrie sursa citată. La rândul său, Moscova s-a plâns Ankarei că ar trebui să înceteze să mai furnizeze Bayraktar-uri Ucrainei, dar turcii au insistat că vânzările – și, în unele cazuri, donațiile – din partea producătorului, Baykar, sunt chestiuni private între firmă și ucraineni și nu au nimic de-a face cu statul.

Dornele Bayraktar au căpătat un rol vital în primele zile ale conflictului cu Rusia, ajutând la menținerea Kievului în afara razei de acțiune a lui Putin. Ele au intrat în joc la doar câteva zile după începerea războiului. Cel mai cunoscut exemplu este faptul că au fost trimise să distrugă camioanele rusești de combustibil, făcând inoperabile tancurile care formau un convoi militar de kilometri întregi care se îndreptau spre capitala ucraineană. Imaginile cu vehicule blindate rusești asediate și abandonate la marginea drumului au reprezentat o victorie timpurie pentru Ucraina în războiul propagandistic extrem de important cu Rusia.

O caracteristică crucială a dronelor turcești este că sunt aproape invizibile pentru sistemele convenționale de apărare aeriană. Dronele TB-2 sunt capabile să se sustragă din raza S-300, următoarea generație de baterii de rachete defensive dezvoltate de Rusia. În Azerbaidjan, în războiul din 2020 din Nagorno-Karabah, s-a raportat că dronele turcești nu numai că au evitat S-300, ci le-au și doborât.

TB-2 au fost, de asemenea, folosite pentru a distruge numeroase sisteme anti-rachete rusești Panțîr, care au fost pilonul principal al apărării împotriva ofensivei occidentale în Siria, Libia și Nagorno-Karabah.

#drone #recompensa #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.