Premierul desemnat Alexandru Munteanu a fost întrebat în Parlament despre implicarea sa în procesul de privatizare a Întreprinderii de Stat „Fabrica de Bere din Chișinău” (Vitanta-Intravest), în contextul unui raport al Curții de Conturi din anul 2000, care constata nereguli majore și pierderi semnificative pentru stat.
Întrebarea a fost formulată de deputatul Ion Chicu (PDCM), care a menționat raportul Curții de Conturi referitor la modul în care a fost privatizată întreprinderea și la prejudiciile cauzate bugetului de stat.
În răspunsul său, Alexandru Munteanu a negat orice implicare în procesul de privatizare, precizând că fondul pe care îl reprezenta a investit în companie după finalizarea procesului de privatizare: „Eu n-am fost implicat în acest proces. Noi, fondul nostru, am venit atunci când întreprinderea deja era privatizată. Parțial s-a făcut prin voucher, parțial cu un investitor. Din această cauză se numea Vitanta-Intravest – o companie cu investitori financiari. Noi am venit și am schimbat multe lucruri. Eu cred că Vitanta, fără investițiile ulterioare, nici nu ar mai fi existat astăzi”, a declarat Munteanu.
Premierul desemnat a subliniat că, la acel moment, situația economică a întreprinderii era una dificilă, iar intervenția investitorilor a permis modernizarea și menținerea producției: „Era o situație complicată, inclusiv cu relațiile cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Am făcut multe schimbări. Dacă nu interveneam, Vitanta ar fi avut soarta altor fabrici similare din regiune, cum a fost Cernomor, în Odessa – care nu mai există.”
Potrivit raportului Curții de Conturi, procesul de deetatizare și privatizare a Fabricii de Bere din Chișinău, desfășurat între 1995–1999, a fost marcat de abateri grave de la lege, estimarea patrimoniului de stat fiind realizată incorect, fără evaluarea completă a activelor. Raportul menționa că pachetul de acțiuni al statului – 413.921 acțiuni – a fost vândut companiei Intravest Finance and Investment Company Limited din Liechtenstein la un preț simbolic de 25 de lei/acțiune, deși valoarea reală a bunurilor statului era semnificativ mai mare.
Curtea de Conturi a estimat că, din cauza acestei tranzacții, statul a pierdut aproximativ 1 milion de dolari SUA, subliniind lipsa de responsabilitate a funcționarilor de la Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de Stat.
