Țara din Europa în care transportul public este gratuit, dar oamenii nu renunță la mașina personală

În pofida investiţiilor şi gratuităţii introduse în urmă cu trei ani, transportul public are dificultăţi în a concura cu maşina personală în Luxemburg, informează AFP. Aceasta este prima țară din Europa în care transportul public este gratuit.

În 2021, Luxemburg, o țară mică cu 650.000 de locuitori, afişa a doua cea mai ridicată rată de motorizare din UE, cu 681 de automobile particulare la 1.000 de locuitori, potrivit datelor Eurostat. În rândul celor 27 de state membre UE doar Polonia are o rată de motorizare mai mare, 687 de automobile particulare la 1.000 de locuitori.

Ministrul pentru Mobilitate din Luxemburg, François Bausch, spune că Guvernul investeşte anual 800 de milioane de euro în transportul public. Ţara deţine un record european în domeniul investiţiilor în reţeaua de tramvai, cu 500 de euro pe persoană investiţii pe an în „extinderea şi îmbunătăţirea calităţii reţelei”, subliniază ministrul.

Gara centrală renovată, funicular ultramodern, benzi dedicate pentru autobuze şi tramvaie, în capitala Luxemburgului progresele în domeniul transportului public sunt salutate de utilizatori care subliniază şi beneficiile oferite de gratuitate. O măsură inedită în Europa, unde până acum nicio ţară nu a introdus gratuitatea transportului public pe întreg teritoriul.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Un astfel de comportament pare însă a fi unul minoritar, dacă te uiţi la ambuteiajele care persistă la orele de vârf pe marile bulevarde din Luxemburg.

Explicaţia are legătură cu o particularitate a Luxemburgului, care atrage zilnic pe teritoriul său 220.000 de muncitori transfrontalieri, care reprezintă aproape jumătate din numărul total de angajaţi. Aceşti muncitori transfrontalieri, veniţi în principal din Franţa şi Belgia, nu beneficiază de gratuitatea transportului public pentru călătoriile pe care le fac din ţara de rezidenţă. Asta este un factor care împiedică renunţarea la maşina personală.

#mașina personala #gratuit #transport public

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Piața gazelor naturale din Republica Moldova a intrat în 2025 într-o etapă de schimbare, cu mai mulți furnizori și traderi activi și cu prime semne de liberalizare, însă rămâne puternic concentrată și dominată de furnizorii cu obligații de serviciu public, arată raportul ANRE de monitorizare a pieței pentru anul 2025.

Potrivit ANRE, în 2025 au fost înregistrați 1 titular de licență la transport, 18 la distribuție, 35 la furnizare (inclusiv doi furnizori cu obligație de serviciu public), 5 la vânzarea gazelor comprimate pentru vehicule și 6 la trading. În același timp, au fost retrase licențele de furnizare pentru S.A. „Moldovagaz” și ÎCS „Nord Gaz Sîngerei” SRL, iar pentru a asigura continuitatea livrărilor, ANRE a impus S.A. „Energocom” obligația de serviciu public începând cu 1 septembrie 2025 pentru toți consumatorii finali deserviți anterior de cei doi furnizori.

Raportul arată că importul de gaze naturale în 2025 a fost asigurat de 8 furnizori și 2 traderi, iar piața angro a devenit mai atractivă, inclusiv pentru traderi. La 31 decembrie 2025 erau licențiați 6 traderi, dintre care doi, „MET Furnizare” SRL și „NPGEM” SRL, au raportat primele tranzacții pe piața angro. Activitatea a fost reflectată și pe platforma de tranzacționare BRM Est, unde în 2025 au fost înregistrate 639 tranzacții, majoritatea pe piața SPOT, iar cantitatea totală tranzacționată a constituit 846.879 MWh, cu un preț mediu ponderat de 877,460 lei/MWh.

Cantitatea totală de gaze naturale importate în 2025 a ajuns la 960,3 milioane m³, cu 5,8% mai mult decât în 2024. Cea mai mare lună de import a fost februarie 2025, cu 190,276 milioane m³. Structura importurilor a fost dominată de S.A. „Energocom”, care a acoperit 87,54% din importuri, restul volumelor fiind distribuite între mai mulți furnizori și traderi, fiecare cu cote mult mai mici.

În paralel, ANRE descrie deschiderea treptată a pieței și calendarul de restricționare graduală a accesului consumatorilor noncasnici mari și mijlocii la furnizarea reglementată, în contextul obligației de serviciu public. Conform datelor raportate, la 1 ianuarie 2026, 269 de consumatori au trecut la prețuri negociate, dintre care 146 noncasnici și 123 casnici, iar restricția pentru consumatorii noncasnici mari urmează să se aplice din 1 aprilie 2026.

Pe piața cu amănuntul, furnizarea către consumatorii finali a fost asigurată în 2025 de 13 furnizori. ANRE notează că furnizorii cu obligație de serviciu public au cumulat o cotă de piață de 89,89%, ceea ce menține piața puternic concentrată. Indicele Herfindahl–Hirschman pentru 2025 a constituit 8.093, nivel calificat drept extrem de ridicat, deși pe termen mai lung ANRE indică o descreștere față de 2022 cu 15,2%, pe fondul migrării treptate a unor consumatori și al intrării unor furnizori noi.

Datele arată și o creștere moderată a consumului total de gaze naturale în 2025. Cantitatea furnizată consumatorilor finali a ajuns la 905,667 milioane m³, cu circa 2% peste nivelul din 2024. Consumatorii casnici au crescut cu aproximativ 3%, iar consumul industrial cu circa 4%, în timp ce sectorul bugetar și categoria „alți consumatori” au înregistrat scăderi ușoare.

Un detaliu important din raport este evoluția prețului mediu de achiziție al gazelor pentru furnizorii cu obligație de serviciu public. În 2025, acesta a coborât de la 10.891 lei/1000 m³ în ianuarie la 8.145 lei/1000 m³ în decembrie, iar media anuală de procurare a fost de 9.756 lei/1000 m³. În același timp, prețul mediu reglementat de furnizare a fost de 13.412 lei/1000 m³.

ANRE mai consemnează o premieră pentru sector: obligativitatea constituirii stocurilor strategice de gaze. Pentru perioada rece a anului 2025 a fost stabilită o cantitate de 145,374 milioane m³, iar la 31 decembrie 2025 autoritatea a constatat că toți furnizorii obligați au realizat integral stocarea. Regulatorul subliniază că această măsură reduce riscurile de aprovizionare iarna și poate atenua eventuale șocuri de preț pe piața regională.