Țările din Europa în care se trăiește cel mai mult și sănătos

Condițiile de trai și avansul științei în domenii vitale se traduc într-o viață mai lungă și mai sănătoasă pentru europeni.

Cu o mică scădere provocată de pandemia de Covid-19, ce se așteaptă a fi recuperată rapid, speranța medie de viață la naștere a atins un record de 81,3 ani în 2019.

Longevitatea a fost într-o creștere continuă în UE, iar din anii ’60 ai secolului trecut speranța de viață a câștigat, în medie, peste doi ani la fiecare deceniu.

Speranța de viață și clivajele dintre state, dar chiar și regiuni

În general, femeile trăiesc mai mult decât bărbații și din datele Eurostat citate de Euronews se poate observa că decalaje nu sunt doar între țări, ci și între regiuni ale aceluiași stat.

Țara cu cea mai mare speranță de viață este Spania, cu o medie de 83,3 ani, urmată de Suedia (83,1 ani), Luxemburg și Italia (cu 82,7 ani), arată datele Eurostat.

Țara cu cea mai mică speranță de viață este Bulgaria (71,4 ani), care are și cel mai mare număr de fumători din Europa. Urmează România (72,8 ani) și Letonia (73,1 ani). Ungaria are o speranță de viață de 74,3 ani și e mai aproape de mijlocul clasamentului.

Datele indică diferențe interesante nu doar între statele UE, ci și între regiunile din aceeași țară. În Spania, de exemplu, persoanele născute în Andaluzia au o speranță de viață de 81,7 ani, iar cele născute în regiunea capitalei, Madrid, au o speranță de viață de 85,4 ani, cu peste patru ani mai mare.

Tendințe similare se observă și în Italia. Locuitorii din insula sudică Sicilia au o speranță de viață de 81,3 ani, în timp ce în Trentino, regiune nordică de la granița cu Austria, au o medie de 84,2 ani, cu aproape trei ani mai mare.

Țările cu cea mai mare creștere a speranței de viață

Estonienii și-au mărit cel mai mult longevitatea între anii 2000 și 2021, câștigând 6,1 ani. Urmează locuitorii din Irlanda (+5,8), Luxemburg (+4,7), Danemarca (+4,6) și Slovenia (+4,5).

Cum a crescut speranța de viață între 2000 și 2021:

Speranța de viață la 65 de ani

Acest indicator estimează cât timp se poate aștepta să mai trăiască o persoană peste vârsta de 65 de ani. Datele nu iau în calcul anumite variabile contemporane, precum stilul de viață îmbunătățit, progresul medicinei și altele.

În 2021, speranța de viață la 65 de ani era estimată la 19,2 ani. La femei era 20,9 ani, iar la bărbați 17,3 ani.

Franța și Spania au avut cea mai mare speranță de viață la 65 de ani în 2021 (21,4 ani), iar Bulgaria cea mai mică – doar 13,6 ani.

La femei, cea mai mare speranță de viață la 65 de ani se înregistrează în Spania (23,5 ani), iar cea mai mică în Bulgaria (15,5 ani), iar la bărbați cea mai mare e în Suedia (19,6 ani) și cea mai mică tot în Bulgaria (11,6 ani).

Speranța de viață la 65 de ani, în 2021:

Surprize la speranța de viață sănătoasă

E bine să ai o viață lungă, desigur, dar la fel de important este să ai o viață în care să te bucuri de sănătate. Speranța de viață sănătoasă la naștere arată dacă oamenii vor fi sănătoși, mai ales în ultimii ani ai existenței lor.

În 2020, speranța medie de viață sănătoasă la naștere în UE a fost de 64,5 ani la femei și 63,5 ani la bărbați. Această medie a crescut cu 2,6 ani între 2011 și 2020, urcând de la 61,4 la 64 de ani.

Suedia este pe primul la acest capitol – aici femeile trăiesc, în medie, 72,7 ani sănătoși, iar bărbații – 72,8. Urmează Italia și Malta (68,7 vs. 67,2 și 70,7 vs. 70,2).

Speranța de viață sănătoasă la naștere în 2020 (albastru – bărbați, roșu – femei):

Șansele ca un bebeluș să supraviețuiască perioadei copilăriei au crescut de la 50 la 96% pe plan global. Între 2011 și 2021, rata mortalității infantile în UE a scăzut de la 3,8 la 3,2 decese la mia de nașteri. Analiza extinsă pe 20 de ani arată că rata mortalității aproape s-a înjumătățit – în 1999 se înregistrau 6,2 decese la 1.000 de nașteri.

Țările cu cea mai mică rată au fost Finlanda, Slovacia și Suedia, toate cu 1,8 decese la 1.000 de nașteri.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#state #fericire #UE

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova ar putea ajunge, pentru prima dată în istoria sa, la un acord cu Fondul Monetar Internațional care să nu prevadă finanțare directă, ci să fie axat pe evaluarea reformelor și consolidarea credibilității statului. Declarațiile au fost făcute de ministrul Finanțelor, Andrian Gavriliță, în cadrul emisiunii Exclusiv TV.

Potrivit ministrului, tradițional, relația Moldovei cu FMI a fost asociată cu reforme în schimbul finanțării, însă situația s-a schimbat. În prezent, țara se află într-o etapă în care finanțarea oferită de Uniunea Europeană este suficientă pentru investiții, iar împrumuturile pentru cheltuieli curente nu mai sunt necesare. „Pentru investiții avem bani suficienți. Pe cheltuieli curente nici nu trebuie să ne împrumutăm”, a subliniat Gavriliță.

Ministrul a explicat că există trei tipuri de acorduri cu FMI: acorduri cu finanțare, acorduri cu posibilitatea de finanțare în caz de criză și acorduri fără finanțare, axate pe reforme și recomandări. Un astfel de acord, chiar fără bani, funcționează ca o garanție pentru alți parteneri externi, oferind o evaluare pozitivă a responsabilității și angajamentului statului.

„Există probabilitatea să ajungem la un acord cu FMI fără finanțare, dar care să conțină un ‘diagnostic’ clar: ce trebuie să funcționeze, ce trebuie îmbunătățit și cum. Acest lucru ne ajută în relația cu Uniunea Europeană, cu băncile internaționale și cu alți parteneri”, a menționat ministrul Finanțelor.

Totodată, Andrian Gavriliță a anunțat că, în următorii ani, Republica Moldova ar putea ieși pe piața internațională a eurobondurilor, ceea ce ar reprezenta un nou pas de maturizare economică. „Cel mai probabil, suntem ultima țară din Europa sau dintre statele candidate care nu este prezentă pe piața eurobondurilor. Trebuie să mergem în această direcție și să ne pregătim”, a afirmat oficialul.

Ministrul a subliniat că reacția pieței la comportamentul Guvernului va spori responsabilitatea autorităților, iar existența unui datorii tranzacționate pe piață va oferi o imagine reală a Moldovei pentru investitori și mediul de afaceri european. În plus, acest lucru ar putea deschide accesul companiilor moldovenești la finanțare externă.

În context social, Gavriliță a accentuat necesitatea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă. Potrivit acestuia, mai puțin de jumătate din populația aptă de muncă este încadrată în câmpul muncii, iar statul trebuie să stimuleze dorința și capacitatea oamenilor de a lucra. „Statul trebuie să ajute copiii, persoanele cu dizabilități și vârstnicii. Cei care pot munci trebuie să fie parte a pieței muncii, să plătească taxe și să participe activ la economie”, a declarat ministrul.

În concluzie, șeful de la Finanțe a subliniat că principala provocare a Republicii Moldova nu mai este lipsa banilor pentru investiții, ci capacitatea de a le implementa rapid și eficient. „Cheltuielile curente și salariile trebuie acoperite din venituri proprii. Nu avem dreptul să le finanțăm din datorii”, a punctat Andrian Gavriliță.