TOP 10 cele mai bogate orașe din lume. Câți miliardari și milionari trăiesc

Orașe bogate cu cea mai rapidă creștere a populației de milionari

Topul de mai sus ar putea suferi schimbări în următorii ani, în condițiile în care unele orașe încep să atragă tot mai mulți oameni bogați.

În SUA, Houston are una dintre populațiile de milionari cu cea mai rapidă creștere. Austin, Miami, West Palm Beach și Greenwich sunt alte orașe din SUA care au înregistrat o creștere majoră a numărului de persoane cu o avere ridicată.

Raportul explică evoluția numărului de bogați din aceste orașe prin migrația marilor companii americane care își mută sediile în aceste orașe. Această tendință este observată în special în sectorul tehnologic, Oracle și Tesla mutându-se din California în Austin, iar Hewlett-Packard Enterprise mutându-se la Houston la începutul acestui an.

Orientul Mijlociu și Africa încep să genereze tot mai mulți milionari

Cu toate acestea, primele cinci orașe cu cea mai rapidă creștere a populației de milionari nu se află în SUA.

Riad în Arabia Saudită, Sharjah și Dubai în Emiratele Arabe Unite, Lusaka în Zambia și Luanda în Angola sunt în topul orașelor care atrag tot mai mulți milionari, multimilionari și miliardari. În prima jumătate a anului 2022, aceste orașe au înregistrat o creștere de până la 20% în ceea ce privește populația cu o avere personală ridicată.

Raportul explică această tendință prin expansiunea companiilor din industriile de petrol și gaze, care au înflorit pe măsură ce prețurile energiei au crescut și au impulsionat piețele bursiere din aceste zone.

Multe orașe mari au înregistrat o scădere a numărului de milionari

Din primele 10 orașe cu cel mai mare număr de persoane cu averi considerabile, șapte au înregistrat o scădere. Doar zona Golfului San Francisco, Singapore și Houston au cunoscut o creștere.

New York, de exemplu, deși este pe primul loc în topul celor mai mulți bogați, a înregistrat deja o scădere cu 12% a persoanelor cu averi mari în 2022, în timp ce Los Angeles a înregistrat o scădere de 6%, iar proporția cetățenilor ultrabogați din Chicago a scăzut cu 4%.

Diverse orașe mari din Europa și Asia au înregistrat, de asemenea, scăderi ale populațiilor cu averi mari. Londra, de exemplu, a înregistrat o scădere de 9%, ceea ce a făcut ca orașul să coboare locul pe locul patru în clasamentul general.

Capitala Franței, Paris, a coborât cu trei locuri, până pe 20, în condițiile în care orașul a pierdut 12% dintre persoanele cu averi considerabile.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.