Turismul moldovenesc „îngropat” de criza războiului. Agențiile de turism fug de organizarea excursiilor în regiune

Turismul din Republica Moldova resimte puternic efectele războiului. Rezervările sunt anulate, numărul de vizitatori străini a scăzut dramatic, iar agențiile de turism sunt tot mai reticente în a organiza vacanțe în regiune. „Acum e mult mai dificil să convingem pe cineva să vină. Noi participăm la toate evenimentele care sunt în afara țării unde sunt promovate tururile vinicole în Moldova. Erau pregătiți mulți să vină. Acum nu mai vor, le este frică. Deși situația este relativ calmă în Republica Moldova. Nu avem probleme”, a spus, la PROFIT NEWS TV, Valeriu Mihăluță, Director General al complexului turistic Chateau Vartely din Republica Moldova, care poate găzdui până la 36 de persoane.

Înainte de izbucnirea războiului, circa 50% din turiștii care vizitau complexul Chateau Vartely erau străini, din țări precum Ucraina, Marea Britanie, Italia, Polonia, și chiar și SUA. În momentul de față, majoritatea turiștilor sunt preponderent români, numărul celor străini fiind cu peste 25% mai mic. Iar mare parte din cei care călătoresc în Republica Moldova acum se duc în interes profesional mai degrabă, decât în scop recreațional. „Cam la 70-80% trebuia să avem grad de ocupare, dar a scăzut la sub 40% din cauza războiului. Avem doar rezervările care sunt pentru teambuilding-uri, seminarii. Încercăm să supraviețuim cu aceste evenimente. Vin doar cei în interes profesional. Ei ne mai vizitează. Toți sunt afectați de această situație din regiune. Agențiile de turism sunt și ele rezervate în a organiza vizite în Moldova”, mai spune acesta.

Impactul războiului se va resimți și în cifra de afaceri a companiei care, deși și-a setat obiective destul de mari pentru anul acesta, respectiv creștere de 25% față de 2021, se pare că, potrivit directorului general, nu vor putea fi realizate. „Dar cel puțin 5-10% sperăm să putem să creștem. La acest moment ne menținem la nivelul anului 2021. O mică creștere avem, pe baza faptului că ianuarie-februarie au fost luni mai bune. Martie și aprilie s-au stopat complet din cauza războiului”, precizează Valeriu Mihăluță. Pe lângă turism, compania Chateau Vartely se ocupă și cu producția și distribuția vinului, din care 90% merge către export, în țări precum România, Cehia, Polonia, Slovacia, China, Marea Britanie și SUA. „Producția noastră merge astăzi în peste 25 de țări. Am crescut investițiile în domeniul viticulturii, ne-am majorat suprafețele de viță de vie, capacitățile de prelucrare. Vrem să continuăm să majorăm capacitățile de producție și volumele de vânzări în țările în care deja activăm. De asemenea, vrem să ne extindem prezența și pe alte piețe din UE”, adaugă el.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#regiune #criză #turism

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.