UE reduce dependența de Rusia. Semnează un acord cu SUA privind livrările de gaz

Statele Unite ale Americii (SUA) și Uniunea Europeană (UE) au anunțat un acord major privind gazul natural lichefiat, în încercarea de a reduce dependența Europei de energia rusă.

Acordul va prevedea ca SUA să furnizeze către UE gaz suplimentar, echivalent cu aproximativ 10% din gazul pe care îl primește în prezent din Rusia, până la sfârșitul anului. Blocul a spus deja că va reduce utilizarea gazului rusesc ca răspuns la invazia Ucrainei de către Rusia.

Rusia asigură în prezent aproximativ 40% din necesarul de gaz al UE.

Noua înțelegere va implica SUA și alte țări să furnizeze încă 15 miliarde de metri cubi de gaz pe lângă cele 22 de miliarde de metri cubi de anul trecut. Noul total va reprezenta aproximativ 24% din gazul importat în prezent din Rusia. Scopul final este ca SUA și partenerii internaționali să furnizeze UE aproximativ 50 de miliarde de metri cubi pe an.

Reducerea dependenței de Rusia va însemna generarea de mai multă energie regenerabilă și îmbunătățirea eficienței energetice, precum și creșterea importurilor.

Acordul a fost anunțat vineri în timpul unei vizite de trei zile a președintelui american Joe Biden la Bruxelles.

Biden și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au discutat despre invazia Ucrainei de către Rusia și au oferit un nou sprijin Kievului.

„Putin folosește resursele energetice ale Rusiei pentru a-și constrânge și manipula vecinii”, a spus Biden reporterilor de la Bruxelles. „A folosit profiturile pentru a-și conduce mașina de război”.

El a spus că beneficiile pe termen lung ale acordului vor depăși durerea pe termen scurt pe care o va provoca reducerea livrărilor de gaze rusești.

Președintele von der Leyen a spus: „Dorim, ca europeni, să ne diversificăm departe de Rusia către furnizori în care avem încredere, care sunt prieteni și care sunt de încredere”.

Ea a subliniat că obiectivul de 50 de miliarde de metri cubi pe an „înlocuiește deja o treime din gazul rusesc care merge astăzi în Europa. Așa că suntem pe drumul cel bun acum să ne diversificăm departe de gazul rusesc”.

#gaz lichefiat #Gaz rusesc #UE #Rusia #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Banca Națională a Poloniei (Banca Națională a Poloniei – NBP) și-a majorat rezervele de aur la aproximativ 550 de tone, evaluate la peste 63 de miliarde de euro, depășind astfel nivelul deținut de Banca Centrală Europeană. Conducerea NBP anunță că strategia de acumulare va continua, obiectivul fiind atingerea pragului de 700 de tone, scrie euronews.com.

Președintele NBP, Adam Glapiński, a subliniat în repetate rânduri că aurul joacă un rol special în structura rezervelor valutare ale Poloniei. Potrivit acestuia, aurul este un activ fără risc de credit, independent de politicile monetare ale altor state și rezistent la șocuri financiare, contribuind direct la stabilitatea economiei poloneze.

Ambițiile băncii centrale sunt semnificative: pe lângă ținta de 700 de tone de aur, valoarea totală a rezervelor de metal prețios ar urma să ajungă la aproximativ 400 de miliarde de zloți (circa 94 de miliarde de euro).

Datele arată o schimbare rapidă în structura rezervelor. În 2024, aurul reprezenta 16,86% din rezervele valutare ale Poloniei, însă estimările de la sfârșitul lunii decembrie 2025 indică un salt la 28,22%, una dintre cele mai rapide creșteri ale ponderii aurului în rândul băncilor centrale la nivel global. Cele mai mari achiziții au avut loc în ultimele luni din 2025, pe fondul volatilității piețelor și al tensiunilor geopolitice. La inițiativa lui Glapiński, Consiliul de Administrație al NBP a decis continuarea creșterii strategice a rezervelor de aur, iar în luna ianuarie guvernatorul a anunțat că va solicita oficial aprobarea pentru atingerea pragului de 700 de tone.

Potrivit analizelor World Gold Council, anul 2025 a confirmat tendința globală de acumulare a aurului de către băncile centrale. Cu puține excepții, majoritatea statelor și-au majorat deținerile, tratând aurul ca pe un instrument strategic de protecție împotriva crizelor valutare și financiare. Nu mai puțin de 95% dintre băncile centrale chestionate anticipează o creștere a rezervelor globale de aur în următoarele 12 luni.

Marta Bassani-Prusik, directoare pentru produse investiționale și valori valutare la Monetăria Poloniei, explică faptul că independența aurului față de politicile monetare și riscul de credit reprezintă unul dintre principalele motive ale acestor achiziții. La fel de importantă este diversificarea activelor și reducerea ponderii dolarului și a altor valute în rezervele oficiale.

Experții atrag atenția că nu toate băncile centrale raportează integral achizițiile, fiind frecvent menționate în acest context China și Rusia. Unii analiști interpretează aceste mișcări ca parte a pregătirilor pentru un model monetar alternativ, în care aurul ar putea juca un rol mult mai important.

Faptul că Polonia deține acum mai mult aur decât Banca Centrală Europeană are și o semnificație simbolică. Deși BCE gestionează politica monetară a zonei euro, rezervele sale proprii de aur sunt relativ limitate, aproximativ 506,5 tone, responsabilitatea principală revenind băncilor centrale naționale. În acest context, cele 550 de tone ale NBP consolidează poziția Poloniei în arhitectura financiară europeană.

Criticii strategiei NBP susțin însă că fondurile alocate aurului ar fi putut fi investite în obligațiuni generatoare de dobândă. Aurul nu produce venit curent, iar achizițiile Poloniei au coincis cu maxime istorice ale prețului. Chiar dacă ritmul de creștere ar putea încetini în 2026, prognozele marilor instituții financiare rămân optimiste: ING estimează un preț mediu de 4.150 dolari/uncie, Deutsche Bank, 4.450 dolari, Goldman Sachs, 4.900 dolari, iar J.P. Morgan nu exclude un scenariu de 5.300 dolari/uncie în condiții de cerere globală puternică.

„Creșterea cererii din partea băncilor centrale este un răspuns la tensiunile economice și la schimbările geopolitice rapide. Deși achizițiile instituționale nu se reflectă direct în prețuri, ele influențează indirect deciziile investitorilor individuali”, a concluzionat Bassani-Prusik.