Un miliardar de peste Prut a cumpărat o mașină Ferrari de 2 mil. de euro, pe care a uitat-o în parcare timp de 10 ani

Imaginați-vă să cumpărați un Ferrari F40, o mică bijuterie de milioane de euro, și apoi… să uitați că o aveți. Pare un film suprarealist, și totuși exact asta s-a întâmplat cu fostul campion român la tenis Ion Țiriac, acum miliardar și colecționar de mașini de lux, scrie Rador Radio România.

Țiriac, cunoscut pentru perspicacitatea sa în afaceri și pentru pasiunea sa pentru industria auto, are o colecție de aproximativ 350 de mașini, expuse într-un muzeu personal. Printre acestea, un Ferrari F40 achiziționat la sfârșitul anilor 1980 pentru echivalentul a 630.000 de euro astăzi. O bijuterie care, însă, a rămas ascunsă și uitată într-o parcare privată din München, timp de zece ani.

Povestea a fost făcută publică în cadrul unui interviu acordat chiar de Ţiriac, care a recunoscut sincer: „Am cumpărat mașina, am parcat-o și am uitat de ea”.

O amnezie automobilistică incredibilă, mai ales având în vedere valoarea mașinii. Ferrari-ul i-a reapărut în memorie datorită unui telefon de la un anume domn Becker, care după 10 ani l-a informat pe Ţiriac de prezența mașinii în parcare, nefolosită și prăfuită. Ţiriac, uimit și neîncrezător, a trimis pe cineva să o recupereze și a dus-o la Maranello pentru o revizie completă. Odată ce a fost făcută revizia, mașina F40 a fost vândută pentru o sumă estimată la aproximativ 2 milioane de euro. Pe scurt, doar cei mai bogați își permit să uite un mic detaliu… în valoare de 2 milioane de euro.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ferrar #Țiriac #achizitie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Uniunea Europeană pregătește o posibilă înăsprire semnificativă a sancțiunilor împotriva comerțului cu petrol al Rusia, luând în calcul renunțarea la actualul plafon de preț și introducerea unei interdicții generale privind serviciile maritime pentru transportul țițeiului rusesc.

Potrivit unor surse citate de Bloomberg, noua abordare ar însemna că firmele europene nu ar mai putea oferi asigurări, transport maritim sau alte servicii logistice pentru cargourile de petrol rusesc, indiferent de prețul la care este vândut. Măsura ar elimina una dintre cele mai exploatate portițe din regimul actual de sancțiuni.

Plafonul de preț a fost conceput pentru a permite continuarea exporturilor de petrol rusesc, dar la prețuri reduse, astfel încât veniturile Kremlinului să fie limitate. În practică însă, mecanismul s-a dovedit dificil de monitorizat și ușor de ocolit, deoarece aplicarea sa depinde de documente, declarații și lanțuri comerciale greu de verificat, notează Oil Price.

O interdicție totală a serviciilor ar fi o măsură mai dură și mai greu de evitat, reprezentând o escaladare clară a presiunii economice. Oficialii europeni consideră că o astfel de decizie ar simplifica aplicarea sancțiunilor și ar spori eficiența acestora, într-un moment în care veniturile Rusiei din petrol și gaze au scăzut la cel mai redus nivel din ultimii cinci ani, pe fondul prețurilor slabe și al extinderii sancțiunilor.

Discuțiile vin în contextul în care UE urma deja să reducă din nou plafonul de preț pentru petrolul rusesc, de la 1 februarie, la 44,10 dolari pe baril. Totuși, oficialii europeni sunt tot mai conștienți că simpla scădere a pragului nu reduce semnificativ veniturile Moscovei atâta timp cât petrolul continuă să fie comercializat prin rute ocolitoare.

Măsurile recente ale UE, care vizează produsele rafinate obținute din țiței rusesc, au determinat rafinării din Turcia și India să își reducă achizițiile, în timp ce China a preluat o parte din volumele redirecționate, în special prin rafinării mai mici, care cumpără la discounturi mari. Acest lucru a diminuat veniturile Rusiei, însă nu a oprit fluxul de petrol.

O eventuală interdicție a serviciilor maritime ar împinge și mai mult petrolul rusesc spre aceste canale comerciale cu discounturi mari și costuri logistice ridicate și ar face mai dificilă reintroducerea indirectă a țițeiului pe piața europeană prin amestec, relabelare sau rute ocolitoare.

Adoptarea unei astfel de măsuri necesită însă unanimitatea statelor membre, iar unele guverne își exprimă rezervele, temându-se de posibile perturbări ale pieței sau de reacții de retorsiune. În același timp, datele arată că importurile europene de țiței au scăzut anul trecut cu aproape 9%, în timp ce importurile de gaz natural lichefiat au crescut semnificativ, la prețuri mai ridicate.