Vicedirector general al Moldelectrica: Moldova este pregătită să importe energie electrică din România

Republica Moldova este pregătită din punct de vedere tehnic să se conecteze la o a treia sursă de alimentare cu energie electrică – din România prin Ucraina. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Radio Chișinău de vicedirectorul general al „Moldelectrica”, Veaceslav Zastavnețchi. Reprezentanții „Moldelectrica” discută în aceste zile, la Viena, aspectele contractuale, astfel că Republica Moldova va fi pregătită să importe curent din România deja către începutul lunii august.

„Transelectrica” din România a anunțat că Operatorii de Transport și Sistem din Europa Continentală au confirmat că au fost îndeplinite condițiile tehnice preliminare pentru a permite schimburile comerciale de energie electrică între Ucraina și statele vecine, printre care și R. Moldova.

Acest fapt a devenit posibili după ce, acum patru luni, Republica Moldova a început, alături de Ucraina, sincronizarea sistemului său electric la cel european. Procesul s-a încheiat, iar „Transelectrica” a anunțat deja disponibilitatea livrărilor de energie electrică către Ucraina și R. Moldova.

Vicedirectorul general al „Moldelectrica”, Veaceslav Zastavnețchi, a confirmat pentru Radio Chișinău că, din punct de vedere tehnic, Republica Moldova poate deja să primească curent din România, urmând să fie puse la punct aspectele contractuale.

„Tehnic e realizabil, contractual încă nu. Sunt încă niște proceduri, care trebuie îndeplinire și de noi și de Ucraina. La moment avem un grup de-al nostru de specialiști plecat azi la Viena. Mâine, vor avea acolo o întâlnire cu partea ucraineană și cu Energy Community să se clarifice cu partea contractuală. (…) Noi presupunem că vom face toate procedurile acestea până la 1 august dar nu de noi depinde dacă va contracta cineva. (…) Noi nu mai depindem de o sursă fizică. Avem din România o parte din energie”, a spus Veaceslav Zastavnețchi.

În același timp, experții de la Chișinău afirmă că lucrările pe proiectele de interconectare electroenergetică dintre Republica Moldova și România trebuie grăbite pentru ca să fie realizate importurile directe de curent din România.

„Noi putem să importăm energie electrică din România dar tot prin intermediul Ucrainei, prin intermediul așa numitului sistem ENTSO-E. (…) Republica Moldova, fiind stat care geografic are hotar cu UE, nu se poate conecta direct. Trebuie neapărat să ne intensificăm eforturile în a grăbi darea în exploatare a acestei infrastructuri electroenergetice.”, a declarat Ion Tăbârță.

Amintim că Republica Moldova va construi în următorii patru ani linia de înaltă tensiune Isaccea-Vulcănești-Chișinău, una dintre liniile ce va asigura interconectarea energetică cu România. Bugetul total al proiectului este de 260 de milioane de euro.

În prezent, Republica Moldova cumpără 70% din energia electrică de la Centrala de la Cuciurgan, deținută în regiunea transnistreană de grupul rus Inter RAO, și 30 la sută din Ucraina.

Registrul european de transparență pentru activități de lobby are lacune, arată un raport publicat miercuri, 17 aprilie, de Curtea de Conturi Europeană. Mecanismul, care ajută la informarea publicului despre cine încearcă să influențeze deciziile la nivelul instituțiilor europene, permite anumitor activități să treacă neobservate, se arată în document.

Registrul de transparenţă al UE are elemente pozitive şi informează cetăţenii cu privire la influenţa potenţială a lobbiştilor. Acest registru are însă unele deficienţe şi lacune în informaţii, care reduc din transparenţa activităţilor de lobby din cele mai mari trei instituţii ale UE. În plus, lobbiştii pot ocoli registrul pentru o serie de interacţiuni prin care pot influenţa totuşi legiuitorii UE, conform Agerpres.

Jorg Kristijan Petrovic, membrul Curţii care a condus acest audit, susține că mecanismul trebuie întărit pentru a avea efectul scontat.

„Registrul de transparenţă al UE trebuie să devină mai puternic, în aşa fel încât să nu fie doar un tigru de hârtie. Registrul aduce informaţii utile, dar nu este o soluţie-miracol. O serie de interacţiuni de lobby pe lângă legiuitorii UE pot avea loc la adăpost de privirile publicului, ceea ce reduce transparenţa şi erodează încrederea cetăţenilor”, a afirmat acesta.

Auditorii critică faptul că lobbiştii trebuie să fie înscrişi în registru doar pentru reuniunile cu cei mai înalţi membri ai personalului şi că sunt raportate doar reuniunile preprogramate. Întâlnirile spontane, conversaţiile telefonice neprogramate şi schimburile de e-mailuri nu trebuie consemnate oficial, iar lobbyiştii nu au obligaţia de a fi înscrişi în registru pentru a se putea întâlni cu angajaţi ai instituţiilor sub nivelul de director-general (adică majoritatea angajaţilor). Deşi instituţiile iau măsuri pentru a mări transparenţa şi a încuraja înregistrarea, ceea ce conduce la mai multe informaţii publicate cu privire la reuniunile şi activităţile cu lobbişti înregistraţi, această publicare nu este sistematică.

În plus, verificările datelor comunicate de lobbyişti ar trebui şi ele îmbunătăţite, în special din cauza riscului ca ONG-urile finanţate de terţe părţi să nu îşi prezinte sursele de finanţare, declarând doar că îşi reprezintă interesele proprii sau interesele colective ale membrilor lor. O treime din ONG-urile înregistrate se declaraseră în această categorie. În fine, site-ul web al registrului prezintă unele limitări importante, în sensul că informaţiile legate de aspecte esenţiale ale activităţilor de lobby nu sunt suficiente pentru a permite controlul public. În plus, site-ul ar trebui să fie mai uşor de utilizat.

Numărul lobbyiştilor înscrişi în registrul de transparenţă al UE a crescut considerabil de la crearea acestuia, mai precis de la aproximativ 5.500 în 2012 la circa 12.500 în 2024. Registrul este voluntar şi are la bază un acord interinstituţional, care nu este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, nu se pot impune sancţiuni în baza acestui acord, spre deosebire de dispoziţiile în materie de lobby din unele ţări din UE, care, în plus, acoperă o gamă mai largă de membri ai personalului.

De exemplu, o organizaţie neguvernamentală identificată în „Qatargate” nu era înregistrată, dar a coorganizat o conferinţă la Parlament în iunie 2022. În acelaşi timp, măsurile coercitive pe care instituţiile le pot lua pentru a se asigura că lobbyiştii respectă cerinţele de înregistrare şi de furnizare de informaţii nu sunt suficiente. În medie, între 2019 şi 2022, aproape 1.000 de lobbyişti au fost eliminaţi în fiecare an din registru, din motive administrative. În schimb, doar şase au fost eliminaţi în urma unor anchete.