Xi Jinping îl pune pe Putin în așteptare: Un proiect crucial dintre Rusia și China nu a primit undă verde

27 Mai 2023, 06:26
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
27 Mai 2023, 06:26 // Actual //  Lupu Eduard

Relațiile ”fără limite” dintre Rusia și China nu par să fie puse în practică așa cum ar vrea Moscova. Astfel, după vizita la Beijing a prim-ministrului Mihail Mișustin, Xi Jinping îl pune în așteptare pe Vladimir Putin, în legătură cu un proiect de mare importanță dintre cele două țări: conducta de gaze ”Power of Siberia 2”, care ar trebuie să lege Rusia de China, prin Mongolia.

Prim-ministrul Rusiei a părăsit China săptămâna aceasta fără o recompensă pe care Moscova o așteaptă de mult: un angajament clar din partea Beijingului pentru Power of Siberia 2, un mare proiect de gazoduct pentru a transfera fluxurile de energie spre Asia, potrivit Financial Times.
Conceput cu mai bine de un deceniu în urmă pentru a ajuta Rusia „să se întoarcă spre est”, conducta prin Mongolia până în China a fost o modalitate de a diversifica vânzările de gaze, de a spori veniturile și de a oferi Kremlinului mai multă putere diplomatică. Acest proiect, denumit pentru prima dată „Altai” după regiunea muntoasă din sudul Siberiei, a căpătat o nouă urgență de la invazia Ucrainei, Moscova căutând noi debușeuri pentru gazul care a ajuns în Europa înainte ca sancțiunile să fie puse în practică.

Problema pentru Moscova este că Beijingul – un partener economic crucial de la invazia pe scară largă a Ucrainei – nu pare să se grăbească să se angajeze. Este o reticență despre care analiștii spun că arată cât de slabă a devenit puterea de negociere a Moscovei în timpul războiului atunci când are de-a face cu vecinul său mai puternic.

Conducta Power of Siberia 2 este proiectată a avea o capacitate de 50 de miliarde de metri cubi și ar trebui începută în anul 2024 și pusă în funcțiune după anul 2030. O altă conductă rusă, Puterea Siberiei 1, a fost lansată în 2019 și se așteaptă să-și atingă capacitatea maximă de 38 de miliarde de metri cubi pe an până în 2024. Deocamdată în 2022, a transportat din Rusia spre China doar 16 miliarde de metri cubi.

PS-2, în schimb, urmărește să aprovizioneze China cu gaz din nord-estul peninsulei Yamal, care a deservit istoric piața europeană prin mai multe conducte, inclusiv Nord Stream, ale cărui livrări au încetat să mai circule în disputele cu UE chiar înainte de a fi sabotat în 2022.

Discuțiile chino-ruse asupra conductei s-au intensificat în lunile dinaintea războiului. Dar de atunci, în timp ce Rusia și-a subliniat în mod repetat disponibilitatea de a lansa PS-2, Beijingul a rămas în mod evident tăcut. În timpul vizitei la Kremlin în martie 2023, Xi a ocolit PS-2. În timp ce Putin a vorbit despre plan ca și cum ar fi o înțelegere încheiată, Xi îl ține în șah pe președintele rus.

China se bazează pe Rusia pentru puțin peste 5% din aprovizionarea cu gaz. Împreună cu creșterile planificate ale aprovizionării prin rutele existente din Rusia, acordul privind PS-2 ar crește această pondere la aproximativ 20% până la începutul anilor 2030.

Pentru Rusia, construcția PS-2 este singura modalitate de a compensa cel puțin o parte din piața UE pe care a pierdut-o. Această piață a reprezentat cea mai mare parte a gazului produs din peninsula Yamal.
La un summit cu țările din Asia Centrală, săptămâna trecută, Xi a susținut construcția așa-numitei conducte de linie D, care ar fi a patra din regiune a Chinei care aduce gaze din Turkmenistan.

Aproximativ 35 de miliarde de metri cubi de gaz au fost exportate în China prin trei conducte din Turkmenistan anul trecut. Aceasta se compară cu 16 bcm trimise de Rusia prin Power of Siberia 1.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

02 Iun. 2023, 16:31
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
02 Iun. 2023, 16:31 // Actual //  Lupu Eduard

La începutul anilor 1990, odată cu încheierea Războiului Rece, ţările europene au profitat de aşa-numitele dividende al păcii(beneficiile economice ale reducerii bugetelor pentru apărare – n.r). Acestea au redus bugetele de apărare şi au casat sau au vândut cantităţi mari de echipamente, convinse că un război terestru major pe continent nu mai reprezenta un scenariu plauzibil. Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina la începutul anului 2022 a pus capăt acestei iluzii, scrie Bloomberg

Acum, guvernele din întreaga Europă s-au angajat să crească semnificativ cheltuielile militare pentru a se pregăti pentru tipul de conflict prelungit şi de mare intensitate pe care îl duce Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele au fost inegale, ridicând întrebarea dacă şi când va fi Europa pregătită pentru viitoarele provocări de securitate.

În 1989, cheltuielile militare ale membrilor NATO au depăşit în medie 4% din PIB, deoarece statele membre au căutat să menţină şi să consolideze propriile linii de apărare pentru a fi gata în eventualitatea unui război deschis de URSS şi aliaţii săi.

După prăbuşirea URSS, guvernele s-au grăbit să profite de relaxarea tensiunilor dintre superputeri. Acestea au redus cheltuielile pentru apărare, redirecţionând resursele către domenii mai productive şi mai populare, cum ar fi asistenţa medicală şi socială.

Tancurile, artileria şi alte tipuri de armament greu au fost casate sau vândute. Această tendinţă s-a accelerat după atacurile din 11 septembrie 2001 asupra SUA, deoarece forţele concepute pentru războiul terestru au fost reconfigurate în unităţi mobile, mai puţin înarmate, pentru misiuni de combatere a terorismului în întreaga lume.

Până în 2014, membrii europeni ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord au alocat în medie 1,4% din PIB pentru apărare. Germania avea mai puţin de 1.000 de tancuri şi vehicule de luptă de infanterie combinate, faţă de 7.000 (numai în Germania de Vest) în timpul Războiului Rece.

În cazul SUA, marele câştigător al Războiului Rece, beneficiile economice au fost de scurtă durată. Cheltuielile pentru apărare au scăzut de la 6% din PIB în 1989 la un minim de 3% în 2001, dar au inversat cursul după ce atacurile din 11 septembrie au precipitat războaiele americane majore din Afganistan şi Irak. Aceste angajamente au dus la o creştere a cheltuielilor până la 5% din PIB în 2010, înainte de a se stabiliza la aproximativ 3,5% în ultimii ani.

Scăderea cheltuielilor pentru apărare în rândul membrilor europeni ai NATO a început să se inverseze în 2014, după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană Crimeea. În acel an, alianţa a stabilit un termen limită de 2024 pentru ca membrii să atingă un obiectiv de cheltuieli de 2%, ignorat anterior. Puţini erau pe cale să reuşească acest lucru în momentul în care invazia în toată regula a Ucrainei a schimbat radical percepţiile cu privire la cât de multă apărare are nevoie Europa.

Mulţi oficiali europeni şi americani consideră că preşedintele rus Vladimir Putin este hotărât să subordoneze naţiuni care au făcut parte cândva din Uniunea Sovietică. La doar câteva luni după începerea războiului, NATO a adoptat o strategie actualizată care a identificat Rusia ca fiind „cea mai semnificativă şi directă ameninţare a alianţei”. Versiunea anterioară, din 2010, viza un „parteneriat strategic” cu Rusia.

Unele guverne au ajuns să reexamineze doctrinele de apărare care definesc tipurile de războaie pentru care continentul ar trebui să se pregătească. Cei mai mulţi analizează – într-o măsură mai mare sau mai mică – cum să refacă stocurile de tancuri, sisteme antitanc şi antiaeriene, rachete ghidate de precizie, baterii de artilerie şi muniţie, precum şi dronele care s-au dovedit esenţiale în războiul din Ucraina. Compania de consultanţă McKinsey & Co a estimat că, fără război, cheltuielile europene pentru apărare din 2021 până în 2026 ar fi crescut cu 14%, iar conflictul va împinge această creştere la cel puţin 53%, de la 296 miliarde de euro (317 miliarde de dolari) la 453 miliarde de euro, conform estimărilor sale.

Decizia Germaniei în contexul războiului a fost poate cea mai spectaculoasă. Dintre statele NATO, cea mai mare economie a Europei a alocat una dintre cele mai mici părţi din PIB pentru apărare. Dar, la câteva zile după ce Rusia a invadat Ucraina, cancelarul Olaf Scholz a anunţat o creştere de 100 de miliarde de euro a cheltuielilor militare. Franţa şi-a majorat cu o treime alocarea bugetară pe şase ani pentru apărare.

Polonia a întocmit o listă de cumpărături care include sute de lansatoare de rachete HIMARS, care au avut un impact semnificativ în Ucraina, precum şi de trei ori mai multe tancuri decât au Franţa şi Marea Britanie împreună şi de şase ori mai multe piese de artilerie autopropulsate decât posedă Germania.

Dacă guvernele vor fi capabile să plătească pentru modernizările ambiţioase în domeniul apărării rămâne o întrebare deschisă. Apelurile pentru mai multe cheltuieli vin într-o perioadă de inflaţie ridicată şi de cerere mare de creşteri salariale în sectorul public, precum şi de subvenţii şi investiţii necesare pentru a îndeplini obiectivele de combatere a schimbărilor climatice. În plus, costul reconstrucţiei Ucrainei, în cele din urmă, va fi ridicat, acesta fiind estimat la câtva sute de miliarde de euro.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 

 
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău