Zeci de tancuri cu gaze lichefiate stau la coadă pentru a-și descărca marfa în porturile europene

Câteva zeci de tancuri încărcate cu gaze lichefiate aşteaptă în largul coastelor Spaniei din cauză că nu pot să obţină sloturi pentru a-şi descărca marfa, ceea ce i-a făcut pe operatorii de reţea din Spania să avertizeze că ar putea să suspende operaţiunile de descărcare pentru a face faţă acestei „situaţii excepţionale”, transmite Reuters.

După ce Rusia a redus treptat livrările de gaze spre Occident, regiunea a trebuit să îşi găsească surse alternative de aprovizionare, inclusiv cu gaze lichefiate, însă venirea simultană a mai multor cargouri de gaze lichefiate a scos la lumină capacitatea limitată de „regasificare” a Europei, în condiţiile în care facilităţile care transformă gazele lichefiate înapoi în gaze operează la capacitate maximă.

Dacă aceste cozi nu se vor scurta prea curând, tancurile încărcate cu gaze lichefiate ar putea căuta alte porturi în afara Europei pentru a-şi descărca marfa.

Potrivit unor surse din apropierea acestei situaţii, în prezent sunt peste 35 de tancuri încărcate cu gaze lichefiate care stau la coadă în largul coastelor Spaniei şi în jurul Mediteranei, numai în largul portului Cadiz fiind ancorate cel puţin opt nave.

Aceasta în condiţiile în care Spania oferă în această săptămână doar şase sloturi la terminalele sale de regasificare, adică mai puţin de o cincime din numărul de nave care stau la coadă în largul coastelor.

Într-un comunicat publicat luni seara, şi intitulat „declararea stării de situaţie excepţională”, operatorul reţelei naţionale de conducte de gaze din Spania, Enagas, a informat că ar putea fi nevoit să refuze descărcarea de gaze lichefiate din cauza supracapacităţii de la terminalele sale. Compania a adăugat că gradul de ocupare la instalaţiile de regasificare din Spania ar urma să rămână la un nivel ridicat cel puţin până la începutul lunii noiembrie.

Potrivit surselor citte de Reuters, în paralel există şi alte vase încărcate cu gaze lichefiate care sunt ancorate în apropierea altor ţări europene ceea ce înseamnă că alte zeci de tancuri aşteaptă să descarce marfa.

„Vedem un număr mare de nave care aşteaptă în largul coastelor din sudul Spaniei sau în Mediterana, precum şi unele cargouri care aşteaptă în largul Marii Britanii”, a spus Alex Froley, analist la firma de cercetare de piaţă ICIS.

Lipsa de instalaţii de regasificare sau de conducte care să facă legătura între ţările care au aceste facilităţi şi alte pieţe europene face ca toate aceste gaze lichefiate care aşteaptă în largul Europei nu poată fi utilizate. Blocajele au fost agravate de cererea redusă din partea clienţilor industriali, pe măsură ce economia Europei încetineşte, dar şi de consumul intern sub aşteptări din Spania, graţie unor temperaturi neobişnuit de ridicate pentru această perioadă.

Alex Froley a spus că un alt motiv pentru cozile mari este acela că preţurile sunt aşteptate să crească odată cu venirea iernii, când creşte şi cererea de încălzire, aşa că unii proprietari de gaze lichefiate aşteaptă să vadă dacă pot să îşi vândă marfa la preţuri mai mari, astfel încât să poată acoperi costurile suplimentare generate de faptul că navele stau în aşteptare în largul coastelor.

Săptămâna aceasta liderii Franţei, Germaniei, Spaniei şi Portugaliei au programată o întâlnire la care vor încerca să ajungă la un acord cu privire la conducta MidCat, care ar transporta gaze din Spania spre centrul Europei.

#gaz lichefiat #marfa #porturi #Spania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.