10 cele mai frecvente înşelătorii la cumpărarea unei maşini folosite

09 Apr. 2024, 10:00
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
09 Apr. 2024, 10:00 // Actual //  bani.md

Plata în avans

Una dintre metodele preferate ale vânzătorilor de maşini care caută să comită înşelătorii este să posteze anunţuri în care maşinile par a fi adevărate chilipiruri, conform experţilor carVertical.

Ei îi conving apoi pe potenţialii cumpărători că maşina este ţinută într-o locaţie îndepărtată şi cer ca banii să fie transferaţi înainte de a furniza vehiculul. Mai mult, adesea pretind că există şi alţi cumpărători interesaţi pentru a crea un sentiment de urgenţă. Odată ce banii sunt transferaţi, îi încasează, şterg anunţul şi dispar fără urmă.

Siteuri web false cu anunţuri auto

Escrocii creează siteuri false care arată ca şi cum ar aparţine unui dealer de maşini care are oferte foarte atractive. Adesea aceste siteuri arată foarte asemănător cu cele ale dealerilor consacraţi şi folosesc adrese web aproape identice. Odată ce clienţii găsesc aceste oferte şi îi contactează pe aşa-numiţii agenţi de vânzări, li se cere să plătească în avans. Imediat ce o fac, practic au şi pierdut banii. Cumpărătorii ar trebui să acorde întotdeauna o atenţie deosebită oricărui site web prin intermediul căruia efectuează o plată, iar dacă o afacere pare prea bună pentru a fi adevărată, probabil că este.

Ascunderea faptului că maşina a fost importată

Uneori vânzătorii evită să menţioneze faptul că o bună parte din istoricul unei maşini s-a produs într-o ţară străină. Chiar dacă maşina a fost importată în urmă cu 5 sau 8 ani, această informaţie este totuşi valoroasă şi poate fi un criteriu important în luarea unei decizii. Fiind relativ uşor şi ieftin să imporţi o maşină, multe maşini sunt cumpărate într-o ţară şi ajung să fie revândute în alta. În timpul acestor tranzacţii transfrontaliere, kilometrajul poate fi dat înapoi, iar unele daune pot fi ascunse.

Facebook Marketplace

O practică foarte populară este aceea de a se lista la vânzare piese auto false pe Facebook Marketplace. Escrocheria implică pe cineva care face publicitate unui set de roţi sau unui kit de caroserie pentru un model popular de maşină la un preţ foarte bun pentru a crea iluzia unui chilipir. Când sunt contactaţi de cumpărători, escrocii le vor cere să le transfere banii pentru ca ulterior să dispară. Experţii citaţi spun că Facebook Marketplace are un control al calităţii foarte slab şi un suport pentru clienţi inexistent, motiv pentru care cumpărătorii ar trebui să fie foarte prudenţi şi să trimită banii doar după ce au văzut în persoană bunurile pe care doresc să le cumpere.

Fraudarea odometrului

Datul kilometrajului înapoi este o practică populară printre escrocii care doresc să crească în mod artificial valoarea maşinilor pe care le vând. Odometrele maşinilor mai vechi se pot modifica mecanic sau iar cele aparţinând modelelor mai noi prin intermediul dispozitivelor de diagnosticare care se conectează la computerul de bord. Fraudând odometrul, escrocii fac să pară că o maşină a fost condusă pe mai puţini kilometrii decât în realitate – în felul acesta pun şoferii în pericolul de a cumpăra maşini cu probleme mecanice şi care valorează mult mai puţin decât s-a plătit pe ele.

Daune ascunse

Uneori vânzătorii nu împărtăşesc toate detaliile despre daunele din trecutul unei maşini, singura modalitate de a afla despre ele fiind prin intermediul unei verificări istorice. Cumpărătorii care îşi iau maşini la mâna a doua care au suferit daune grave în trecut ar putea ajunge să plătească sume enorme în viitor pe reparaţii. De asemenea, aceste vehicule pot avea daune structurale care le compromit siguranţa.

Raport istoric auto falsificat

Unii vânzători falsifică rapoartele care prezintă istoricul vehiculelor pentru a demonstra cumpărătorilor că maşinile pe care le vând nu au defecte. Când rapoartele istorice sunt tipărite şi nu sunt generate pe loc, unele evenimente critice pot fi şterse. Prin urmare, cumpărătorii ar trebui să genereze ei înşişi un raport istoric pentru a evita să fie înşelaţi.

Maşini care au fost taxi sau folosite pentru închiriere

În general, maşinile de închiriat pe termen scurt şi cele care au fost folosite în regim de taxi ar trebui evitate deoarece sunt probabil mai uzate decât indică kilometrajul şi „pot deveni saci fără fund de tocat bani”. Din păcate, vânzătorii ascund uneori astfel de detalii din trecutul maşinilor pe care le au la vânzare.

Vehiculele la mâna a doua care au fost folosite pentru car sharing pe termen scurt au la activ mult mai multe porniri la rece, ceea ce înseamnă că motorul şi alte componente pot fi degradate şi mai puţin fiabile decât ar trebui să fie. În acelaşi timp taxiurile au adesea un kilometraj ridicat şi pot fi caracterizate printr-un interior foarte uzat – în special pe locurile din spate. Deoarece majoritatea taxiurilor circulă prin oraşe, se recomandă cumpărătorilor să inspecteze aceste maşini acordând o atenţie deosebită la starea sistemului de frânare şi a componentelor suspensiei.

Maşini furate

Aproape toate vehiculele furate ajung pe piaţa neagră sub formă de piese de schimb, dar uneori aceste maşini pot ajunge în anunţuri auto sau pe reţelele de socializare. Verificarea istoricului îţi va indica dacă o maşină a fost raportată ca furată în trecut.

Scheme de plată suspecte

Escrocii pot pretinde că nu acceptă transferuri bancare şi că preferă plăţi prin servicii precum Western Union. Acesta este un mare semnal de alarmă deoarece escrocii pot crea ID-uri false şi pot colecta banii fără a mai putea fi identificaţi ulterior şi fără a vă arăta niciodată maşina adevărată.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

25 Iul. 2026, 14:05
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
25 Iul. 2026, 14:05 // Actual //  Grîu Tatiana

Puține lucruri compromit mai repede o politică publică decât propriile reguli de aplicare. În aprilie 2025, Guvernul a introdus taxa pentru avizele de racordare nevalorificate, cu scopul declarat de a descuraja blocarea artificială a capacităților din rețeaua electrică, scrie newsalert.md.

Logica măsurii era simplă. Cine obține un aviz de racordare, rezervă capacitate în rețea și nu dezvoltă proiectul – urma să plătească pentru această rezervare. Măsura viza situațiile în care dezvoltatori păstrau ani la rând zeci de megawați blocați prin avize, în timp ce alți investitori nu mai găseau capacitate disponibilă.

Formula de calcul era clară, stabilită prin Legea nr. 164/2025: 50% din 1.000 de lei pentru fiecare kilowatt din avizele neprelungite și 70% pentru cele prelungite.

ANRE a aplicat rapid noul mecanism. În septembrie 2025 a emis prima serie de decizii de impunere, în valoare de peste 103 milioane de lei. În februarie 2026 a urmat o nouă rundă, de aproximativ 131 de milioane de lei. Pe hârtie, statul ajunsese să pretindă aproape un sfert de miliard de lei.

În practică, însă, toate deciziile au fost contestate în instanță, iar până în prezent bugetul nu a încasat niciun leu din această taxă.

De la taxă la … excepție

În decembrie 2025, la propunerea Ministerului Energiei, Parlamentul a introdus în Legea energiei electrice articolul 72 alin. (10), care prevedea un regim distinct pentru participanții la licitațiile organizate de stat pentru proiectele de energie regenerabilă.

Ulterior, presa economică a remarcat o situație neobișnuită: unele companii participau la licitații cu proiecte de dimensiuni reduse, deși dețineau avize de racordare pentru capacități mult mai mari.

Ministerul Energiei a confirmat această situație chiar în nota de fundamentare a modificărilor legislative ulterioare. Potrivit ministerului, existau investitori care rezervaseră prin avize capacități semnificative, dar participau la licitații doar cu o parte din acestea.

Ca urmare, articolul 72 a fost abrogat și înlocuit cu articolul 21¹, care prevede că taxa de nevalorificare nu se aplică pentru capacitatea cu care investitorul participă la licitație.

Modificarea a rezolvat o problemă, dar a creat alta.

O întrebare la care legea nu răspunde

Nici legea, nici Ghidul de desfășurare a licitației nu precizează ce se întâmplă dacă un aviz de racordare este valabil la data depunerii ofertei, dar expiră înainte ca dosarul să fie examinat de comisia de licitație.

Răspunsul apare chiar într-un proces-verbal al Comisiei de licitație din 2026:

„Documentația de licitație nu conține o prevedere expresă care reglementează circumstanțele în care investitorul depune oferta tehnică, care include un aviz de racordare valabil la momentul depunerii ofertei, dar expirat la momentul examinării ofertei tehnice.”

Comisia a concluzionat că lipsa unui nou aviz nu reprezintă o abatere materială și că situația „necesită clarificări suplimentare”.

Cu alte cuvinte, chiar autoritatea care evalua ofertele a constatat existența unui vid de reglementare.

Trei companii, trei situații diferite

Procesul-verbal din 2026 prezintă trei exemple relevante.

Repower North SRL a participat la licitație cu un proiect de 4,2 MW, deși avizul de racordare expirat acoperea 72,6 MW. Compania a susținut că avizul era valabil la data depunerii ofertei și nu și-a asumat obținerea unuia nou.

QAIR DOVA SRL (fosta Electra Norte Molwind) a licitat pentru 47 MW, în timp ce avizul său de 60 MW, deja prelungit o dată, expirase între timp. Compania a explicat că proiectul fusese construit pe premisa menținerii valabilității avizului și că expirarea acestuia afectează inclusiv finanțarea investiției.

Consorțiul Navitas Energy SRL – Elteprod Invest SRL a participat cu aceeași capacitate prevăzută în aviz, 4,8 MW, și a declarat expres că va solicita un nou aviz de racordare.

Trei sume posibile pentru aceleași trei avize

Aplicând strict formula prevăzută de lege, taxa aferentă celor trei avize expirate ar însuma 81,66 milioane de lei:

Repower North – 36,3 milioane de lei; QAIR DOVA – 42 milioane de lei; Navitas Energy – Elteprod Invest – 3,36 milioane de lei.

Problema este că articolul 21¹ poate fi interpretat în cel puțin două moduri diferite, iar între aplicarea lui strictă și absența oricărei aplicări, statul câștigă sau pierde exact această sumă.

Prima variantă este aplicarea strictă a legii, fără nicio scutire, situația în care articolul 21¹ nu acoperă niciunul din cele trei avize, fie pentru că expiraseră deja înainte ca licitația să le poată proteja, fie din orice alt motiv de neaplicabilitate. Taxa rămâne datorată integral: 81,66 milioane de lei.

A doua variantă este scutirea parțială: articolul 21¹ se aplică exclusiv capacității cu care investitorul participă efectiv la licitație, iar taxa rămâne datorată pentru diferența dintre capacitatea rezervată prin aviz și cea licitată. În cazul celor trei proiecte, statul ar încasa aproximativ 43,3 milioane de lei.

A treia variantă este scutirea totală: simpla participare la licitație exonerează integral investitorul de taxa aferentă avizului, indiferent de diferența dintre capacitatea rezervată și cea licitată. Suma datorată devine, în acest caz, zero.

Trei interpretări ale aceluiași articol, trei sume posibile pentru buget, de la 81,66 milioane de lei până la … zero lei. Iar diferența dintre cel mai favorabil și cel mai puțin favorabil scenariu este exact 81,66 milioane de lei.

Consecința practică a excepției

Dincolo de calculele financiare, efectul practic al actualei reglementări este evident. În cazul celor trei companii, aplicarea excepției prevăzute la articolul 21¹ este legată de participarea la licitațiile organizate de stat. În lipsa acestei excepții, avizele de racordare expirate ar fi rămas supuse regimului general de taxare prevăzut de lege.

Ministerul Energiei a inițiat taxa pentru a descuraja blocarea capacităților din rețea. Ulterior, aceeași instituție a promovat modificările legislative care au introdus excepția aplicabilă participanților la licitații. În același timp, Comisia de licitație a constatat oficial că legislația nu oferă un răspuns clar pentru situațiile în care avizele expiră în timpul procedurii.

În acest context, întrebarea adresată Ministerului Energiei este una strict juridică și, mai ales, bugetară: din cele 81,66 milioane de lei aferente celor trei avize expirate, ce sumă va fi încasată efectiv de stat și în temeiul cărei interpretări a articolului 21¹ va fi luată această decizie? În condițiile în care nici legea, nici ghidul licitației și nici Comisia de licitație nu au oferit până acum un răspuns explicit.