Guvernul vinde iluzii pe șine? Tofilat: Moldova va primi cereale doar dacă ceilalți nu fac față

Înțelegerea dintre Chișinău și Kiev privind tranzitul cerealelor ucrainene prin Republica Moldova ar putea aduce volume importante pentru Calea Ferată, însă numai în cazul unei crize logistice severe pe celelalte rute de export ale Ucrainei, a declarat pentru BANI.MD fostul director al CFM, Oleg Tofilat, în prezent director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor din Moldova.

Potrivit lui Tofilat, presiunea asupra coridoarelor sudice ar putea crește dacă punctele de trecere de la frontierele Ucrainei cu Polonia și Ungaria vor deveni mai puțin productive, iar România nu va reuși să preia întregul flux.

„Dacă criza va fi foarte, foarte mare, iar punctele de la frontierele cu Ungaria și Polonia vor fi mai puțin productive decât în 2023, atunci probabil presiunea asupra canalelor din sud va fi mai mare. Dacă România nu se va descurca, ceva va trece și prin Moldova. Dar noi suntem pe ultimul loc din punctul de vedere al atractivității canalelor logistice”, a declarat Tofilat.

Fostul director al CFM atrage atenția că infrastructura feroviară a Republicii Moldova se află într-o stare precară. Pe unele tronsoane, trenurile circulă cu o viteză de numai 10 kilometri pe oră, iar întreprinderea dispune de un număr redus de locomotive funcționale.

Potrivit lui, în prezent sunt operaționale în principal cele 12 locomotive achiziționate din creditul acordat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

Chiar și în aceste condiții, Tofilat estimează că infrastructura moldovenească ar putea permite circulația a cinci-șase trenuri pe zi. Aceasta ar însemna aproximativ 600.000 de tone de mărfuri pe lună sau până la șapte milioane de tone anual.

„Eu cred că, în principiu, chiar și cu infrastructura Moldovei, se poate ajunge ușor la circa cinci-șase trenuri pe zi, adică 600.000 de tone pe lună sau șapte milioane de tone pe an. Dar nu prea cred în capacitatea Ucrainei de a asigura operabilitatea podului de la Belgorod-Dnestrovski”, a precizat fostul șef al CFM.

Pentru ca un tren încărcat cu cereale să ajungă până în Portul Constanța este însă necesară funcționarea unui întreg lanț logistic. Acesta include infrastructura feroviară, locomotivele, mecanicii, personalul din stații, operațiunile de frontieră, transbordarea mărfurilor și capacitatea portului de a prelua încărcăturile la timp.

Și Ucraina se confruntă cu probleme majore. Țara dispune de mai puține locomotive și de mai puțin personal feroviar decât în 2022, iar o parte din materialul rulant și din infrastructură a fost avariată în urma atacurilor rusești.

Republica Moldova se confruntă, la rândul său, cu un deficit de locomotive și angajați calificați. Mai multe stații au fost închise, iar numărul specialiștilor care verifică vagoanele la frontieră, formează trenurile și asigură circulația acestora este mai mic decât în urmă cu patru ani.

Tofilat susține că o parte dintre probleme puteau fi soluționate mai devreme. Modernizarea tronsonului feroviar de nord era discutată încă din 2022, iar în 2023 ar fi fost asigurate aproximativ 90 de milioane de euro sub formă de credit și alte 34 de milioane de euro din granturi.

Ulterior, a fost lansată licitația pentru reabilitarea infrastructurii, iar trei companii au fost precalificate. Procedura a fost însă anulată în 2025. Potrivit lui Tofilat, dacă proiectul ar fi continuat, rețeaua feroviară s-ar fi aflat astăzi într-o situație considerabil mai bună.

Guvernul de la Chișinău a confirmat înțelegerea cu Kievul privind reducerea cu 50% a tarifului pentru tranzitul mărfurilor ucrainene pe calea ferată prin Republica Moldova. Noul regim este prevăzut pentru perioada 10 august–31 decembrie 2026.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Cereale #Ucraina #tren

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Scenaristul și publicistul Mihai Poiată vorbește despre personalitatea complexă a regizorului Emil Loteanu, despre ambițiile sale artistice, dezamăgirile care i-au marcat cariera și dificultățile întâmpinate după revenirea la Chișinău. Într-un interviu acordat pentru Realitatea, Poiată evocă întâlnirile cu cineastul și explică de ce succesul nu i-a adus întotdeauna și satisfacția pe care o căuta.

Mihai Poiată povestește că prima întâlnire cu cinematografia lui Loteanu a avut loc în 1966, când a vizionat filmul „Poienile Roșii”, la Casa de Cultură din satul Cojușna. Pentru adolescentul de atunci, experiența a fost una neașteptată, mai ales că vedea pentru prima dată un film realizat în limba română.

„Eu priveam pentru prima oară un film în limba mea maternă. Eu nici nu admiteam gândul că pot fi produse, realizate filme în limba română sau moldovenească, cum îi ziceam noi pe atunci”, își amintește scenaristul.

Vorbind despre personalitatea regizorului, Poiată spune că Loteanu transforma fiecare apariție publică într-un adevărat spectacol. Avea grijă de imaginea sa, de felul în care se prezenta și de impresia pe care o lăsa asupra celor din jur.

„El făcea un spectacol din fiecare apariție a lui în public”, afirmă Mihai Poiată, adăugând că regizorul era artist chiar și în situațiile care nu aveau legătură directă cu arta. Unul dintre aspectele care îl caracterizau pe Loteanu era, în opinia scenaristului, importanța pe care o acorda recunoașterii publicului. Regizorul urmărea atent reacțiile spectatorilor și măsura succesul inclusiv prin durata aplauzelor de la premiere.

„El cronometra aplauzele, cât durează aplauzele, să zicem, la premieră, pentru că acestea erau un indiciu. El avea niște măsurări altele decât le avea un critic”, explică Poiată.

Potrivit acestuia, atunci când reacțiile publicului nu corespundeau așteptărilor sale, Loteanu devenea dezamăgit. Această sensibilitate față de succesul exterior ar fi contribuit la paradoxul destinului său: un artist cunoscut și apreciat, dar care nu părea să fie pe deplin mulțumit de propriile realizări.

Scenaristul a vorbit și despre dificultățile întâmpinate de Loteanu după revenirea la Chișinău. Mihai Poiată consideră că Loteanu s-a confruntat cu o realitate în care cinematografia locală nu beneficia de resursele financiare și condițiile necesare pentru producția de filme de lungmetraj.

Mihai Poiată a amintit și despre presiunile sistemului sovietic, despre mecanismele de cenzură prin care trebuiau să treacă producțiile cinematografice, dar și despre felul în care regizorul a reușit să-și păstreze o identitate artistică distinctă. În opinia lui Mihai Poiată, moștenirea lui Emil Loteanu nu trebuie redusă la imaginea unui cineast legendar, ci redescoperită prin vizionarea și analiza filmelor sale.

„Nu trebuie să facem nicio icoană din Emil. Atunci când se face icoană, atunci nu mai privim filmele.”

Filmele lui Loteanu continuă să transmită o lecție importantă despre relația dintre artă, istorie, mit și identitatea culturală, spune Mihai Poiată.

Interviul cu Mihai Poiată face parte din seria materialelor dedicate celor 90 de ani de la nașterea lui Emil Loteanu, unul dintre cei mai importanți regizori din cinematografia moldovenească.