Paradox global! Statele cer miliarde pentru apă, dar nu cheltuie nici banii pe care îi au

24 Aug. 2026, 08:05
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
24 Aug. 2026, 08:05 // Actual //  Ursu Victor

Statele lumii nu doar că investesc insuficient în apă și sanitație, dar nici nu reușesc să cheltuiască integral banii deja alocați. Potrivit unei publicații recente a Băncii Mondiale, execuția bugetară medie în sectorul apei a fost de doar 72% în perioada 2009–2020, ceea ce înseamnă că aproximativ 28 de cenți din fiecare dolar prevăzut în buget rămân neutilizați.

Situația este și mai dificilă în Africa Subsahariană, unde rata medie de execuție a bugetelor pentru apă coboară la aproximativ 62%. Banca Mondială vorbește despre un adevărat paradox: în timp ce necesarul de finanțare pentru apă, sanitație și igienă este uriaș, o parte semnificativă din fondurile deja disponibile nu ajunge să fie transformată în proiecte și infrastructură.

Problema are implicații majore, în condițiile în care apa este esențială pentru sănătate, producția alimentară și energie și susține, potrivit estimărilor instituției, aproximativ 1,7 miliarde de locuri de muncă la nivel mondial. Totodată, lumea este mult în urmă față de obiectivul ONU privind accesul universal la apă curată și sanitație până în 2030.

Banca Mondială arată că principala cauză nu este neapărat lipsa de interes din partea guvernelor, ci slăbiciunea instituțiilor și a proceselor de pregătire a investițiilor. Proiectele sunt adesea pregătite în grabă, achizițiile publice necesită aprobări de la mai multe instituții care nu se coordonează, iar procedurile pentru terenuri, autorizații de mediu și licitații consumă o mare parte din anul bugetar.

În consecință, până când toate aprobările sunt obținute, rămâne prea puțin timp pentru executarea lucrărilor, iar banii necheltuiți sunt returnați trezoreriei. Investițiile sunt astfel amânate, deși fondurile au fost formal prevăzute în buget.

„O alocare bugetară nu este un plan, ci o promisiune”, subliniază Banca Mondială, care avertizează că fără programe multianuale bine structurate, în care proiectarea, achizițiile și construcția sunt planificate într-o ordine realistă, banii vor continua să rămână nefolosiți.

Instituția insistă că majorarea finanțării este doar jumătate din soluție. La fel de importantă este capacitatea guvernelor de a utiliza fondurile existente. În acest sens, managementul finanțelor publice și managementul investițiilor publice sunt considerate decisive.

Analiza Băncii Mondiale arată că statele care integrează cheltuielile pentru apă în cadre bugetare multianuale și le corelează cu strategiile sectoriale tind să aibă rate mai ridicate de execuție.

Sectorul apei este unul intensiv în capital și presupune proiecte cu perioade lungi de realizare. Tocmai de aceea, realismul bugetelor, existența unor liste credibile de proiecte și pregătirea investițiilor înainte de alocarea banilor sunt esențiale.

Banca Mondială concluzionează că simpla pompare a unor sume suplimentare în sector nu va rezolva problema. Cheia este îmbunătățirea guvernanței, coordonării instituționale și planificării.

„Banii există adesea. Provocarea este construirea unor sisteme capabile să-i pună la lucru”, este concluzia publicației.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

09 Oct. 2026, 09:52
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
09 Oct. 2026, 09:52 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Blocajele de camioane de la Giurgiulești au și o explicație economică paradoxală. Transportatorii preferă să economisească aproximativ 40 de euro la taxele rutiere din România, chiar dacă această alegere îi poate costa două-trei zile de așteptare la frontieră. Situația este semnalată de economistul Iurie Rija, care avertizează că pierderile generate de ambuteiaje ajung, în cele din urmă, să fie suportate de exportatori, agricultori și consumatori.

Potrivit economistului, unul dintre factorii care determină concentrarea camioanelor la Giurgiulești este diferența dintre costurile de utilizare a infrastructurii rutiere din Republica Moldova și România.

Astfel, pentru un camion care pornește din nordul Republicii Moldova spre portul Constanța, pe ruta Sculeni, cheltuielile aferente taxelor rutiere din România pot ajunge, potrivit informațiilor comunicate de transportatori, la aproximativ 200 de lei românești, echivalentul a circa 40 de euro.

Pentru a evita aceste cheltuieli, mulți transportatori preferă să traverseze teritoriul Republicii Moldova până la Giurgiulești, unde costurile de utilizare a drumurilor sunt mai reduse. Transportatorii moldoveni nu achită vinietă națională, iar pentru operatorii străini taxele de tranzitare pot fi relativ mici.

„Apare astfel un paradox economic: pentru a economisi aproximativ 40 de euro, transportatorii acceptă să stea în cozi chiar și două-trei zile, generând cheltuieli de staționare care pot depăși cu mult economia inițială”, explică Iurie Rija.

Economistul consideră că suplimentarea personalului vamal, separarea fluxurilor de camioane în funcție de categoria mărfurilor și utilizarea altor puncte de trecere a frontierei sunt măsuri necesare, dar insuficiente pentru eliminarea blocajelor.

În opinia sa, redistribuirea administrativă a transportatorilor nu va produce rezultate durabile atât timp cât autoritățile nu vor ține cont de motivele economice care determină alegerea traseelor.

Rija pledează pentru o coordonare mai eficientă între Serviciul Vamal, Poliția de Frontieră, administrațiile portuare și autoritățile rutiere, inclusiv cele din România. Acesta avertizează că accelerarea procedurilor vamale nu va rezolva problema dacă fluxurile de transport continuă să se concentreze în același punct.

Consecințele depășesc însă sectorul transporturilor. Cheltuielile suplimentare pentru combustibil, staționare și întârzieri sunt transferate către companiile exportatoare și producătorii agricoli, iar ulterior se pot reflecta în prețurile plătite de consumatorii finali.

„Giurgiuleștiul trebuie administrat ca un nod logistic strategic al Republicii Moldova, nu doar ca un simplu punct de trecere a frontierei. Problema nu este lipsa soluțiilor, ci capacitatea instituțiilor de a le coordona și aplica”, conchide economistul Iurie Rija.