ANRE majorează de peste 2,5 ori stocul de gaze obligatoriu pentru regiunea transnistreană în sezonul rece

02 Sept. 2026, 11:14
 // Categoria: Actual // Autor:  Grîu Tatiana
02 Sept. 2026, 11:14 // Actual //  Grîu Tatiana

Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a aprobat astăzi majorarea cantității de gaze naturale care trebuie stocată pentru aprovizionarea regiunii transnistrene în perioada rece 2026-2027. Volumul a fost majorat de la 53,735 milioane de metri cubi la 135,972 milioane de metri cubi, iar în echivalent energetic de la 567 335 MWh la 1 435 603 MWh.

Potrivit hotărârii adoptate, întreaga cantitate trebuie constituită până la 1 noiembrie 2026. ANRE a aprobat și calendarul pentru formarea stocurilor.

Decizia vine după modificarea legislației privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Noul calcul ia în considerare consumul mediu anual al consumatorilor finali din regiunea transnistreană în ultimii cinci ani, fără consumul destinat producerii energiei electrice livrate în afara regiunii.

În prezent, SA „Moldovagaz” este entitatea desemnată pentru aprovizionarea cu gaze naturale a regiunii transnistrene și are obligația de a crea și menține stocurile de gaze.

Înainte de adoptarea hotărârii, în cadrul ședinței au fost ridicate obiecții privind modul de calcul al cantității. Valentin Tonu de la Moldovagaz a atras atenția că în calcul este inclus și consumul Centralei Termoelectrice Moldovenești, deși aceasta poate utiliza combustibili alternativi, inclusiv cărbune. Potrivit estimării prezentate la ședință, excluderea acestui consum ar reduce necesarul de stocare la aproximativ 76,22 milioane de metri cubi.

O altă problemă discutată a fost perioada pentru care Moldovagaz este desemnată să asigure aprovizionarea. În cadrul ședinței s-a atras atenția că stocul trebuie asigurat pentru întreaga perioadă rece, până la 31 martie 2027, în timp ce desemnarea actuală a entității de aprovizionare este valabilă până la sfârșitul lunii decembrie.

”Moldovagaz este impusă să facă cheltuieli considerabile pentru pregătirea stocului, dar nu înțelege dacă va fi prelungit acest termen”, a precizat Tonu.

ANRE a explicat că legislația prevede transferul obligației de stocare către o altă entitate, dacă aceasta va fi desemnată ulterior.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

05 Sept. 2026, 10:45
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
05 Sept. 2026, 10:45 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.