(VIDEO) O plajă din România s-a transformat în șantier de construcții. Montează o conductă imensă în mare

Plaja din Mamaia a devenit șantier pentru operațiunea de lărgire a plajelor din Eforie. Pentru că în sud nu era suficient spațiu, muncitorii montează o conductă imensă în Mamaia, pe care o vor transporta apoi până în Eforie Sud, scrie Digi24.ro.

„Pe plaja din Mamaia au fost aduse 100 de bucăți de conductă. Au o lungime de 12 metri. În curând vor fi asamblate și vor forma o conductă lungă de 1,2 kilometri.”, spune o jurnalistă Digi24, fiind la fața locului.

Țeava va fi montată chiar la malul mării.

Marius Stamat, antreprenor construcții hidrotehnice: Secțiunile de tubulatură vor fi aduse aici, pe malul apei, vor fi sudate între ele formându-se tubulatura completă, după care va fi împinsă în apă, cu ajutorul excavatoarelor, până când intră în plutire.

Reprezentanții Apele Române Dobrogea-Litoral au fost de acord ca țeava să fie ansamblată în Mamaia, deoarece aici plaja este mai lată.

Nicușor Buzgaru, manager proiect ABADL: Este cea mai apropiată locație unde spațiul generos ne permite montarea conductei fără să avem impedimente sau obstacole. Plaja de la Eforie are acele diguri de stabilizare și nu permiteau montarea unei conducte atât de lungi.

Conducta va fi umplută cu aer sub presiune, împinsă în apă și trasă cu ajutorul mai multor remorchere până la Eforie.

Marius Stamat: Este o tubulatură fixă care stă pe fundul mării. La capetele ei se vor conecta două secțiuni de tubulatură flotantă. Una din ele va veni până pe mal, cealaltă se va lega la nava care transporta nisipul. Se va pompa nisipul de la navă pe uscat.

Conducta va rămâne scufundată în mare până la jumătatea lunii septembrie, atunci când vor începe lucrările de lărgire a plajelor. Operațiunea va dura 12 săptămâni, iar la final, plaja din Eforie Sud va avea între 60 și 100 de metri lățime.

#malul marii #mamaia #plaja

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.