Marine Le Pen nu a reușit să câștige alegerile, lovindu-se încă o dată de plafonul de sticlă al extremei drepte franceze, dar cu 42% din voturi, potrivit primelor estimări, și-a dus familia politică la cel mai mare scor într-un scrutin prezidențial de după cel de-al Doilea Război Mondial, potrivit AFP.

„Acest rezultat constituie pentru liderii francezi și liderii europeni” mărturia „unei mari neîncrederi a francezilor față de ei, pe care nu o pot ignora”, a adăugat în fața presei Le Pen, care a strâns, potrivit estimărilor, între 41,8% și 42,4% din voturi, față de președintele Emmanuel Macron (între 57,6% și 58,2%).

Candidată pentru a treia oară la funcția supremă, fosta avocată în vârstă de 53 de ani și fiica figurii istorice a extremei drepte franceze Jean-Marie Le Pen a obținut un scor cu 10 puncte mai mare decât la alegerile din 2017 și mai mult decât dublu față de scorul obținut de tatăl său în 2002 împotriva lui Jacques Chirac.

Ea s-a lovit însă de reflexul de „baraj împotriva extremei drepte” în ultima linie dreaptă, care i-a împins pe alegători să voteze pentru Macron, chiar și din „obligație”, pentru a nu încerca experiența unei victorii a lui Le Pen, care ar fi avut consecințe majore pentru Franța, atât la nivel național, cât și internațional.

Strategia de „de-demonizare” dusă cu răbdare de Le Pen timp de 10 ani pare să fi dat roade.

Candidata și-a netezit și îndulcit imaginea și discursul, afișând chipul liniștitor al unei „mame” preocupate de apărarea „celor mai vulnerabili” și de puterea de cumpărare a francezilor.

Cu toate acestea, programul său a rămas la fel de radical ca întotdeauna, punând „prioritatea națională” în centrul campaniei sale împotriva imigranților, al căror număr intenționează să îl reducă drastic și să limiteze accesul la beneficiile sociale.

De asemenea, ea vrea să expulzeze imigranții ilegali, infractorii și delincvenții străini, cei suspectați de radicalizare și străinii care sunt șomeri de mai mult de un an.

„Prioritatea națională” a lui Le Pen se aplică și în cazul legii. Ea intenționează să înscrie în Constituție primatul dreptului francez în detrimentul unei Europe pe care susține că nu mai vrea să o părăsească, ca în 2017, dar față de care nutrește o neîncredere accentuată. Mulți analiști consideră că punerea în aplicare a programului ei ar fi dus la un „Frexit deghizat”.

Eliberarea de tată

Avocată de formație, Marine Le Pen și-a construit o prezență regională în nordul țării, care a fost mult timp de stânga, și a preluat apoi președinția partidului lui Jean-Marie Le Pen, Frontul Național, la începutul anului 2011, dând treptat la o parte vechii baroni și deconstruind cu răbdare ceea ce a construit patriarhul cu discursuri antisemite sau rasiste, uneori condamnate în justiție.

„De-demonizarea” FN a mers până la excluderea, în 2015, a tatălui, ale cărui cuvinte erau prea reprobabile pentru a permite o victorie națională. „L-am adorat pe acest bărbat”, mărturisește ea. „Am luptat mult pentru el, dar la un moment dat trebuia să se oprească”, a spus ea.

FN-ul cu o reputație sinistră a devenit „Rassemblement national” în 2018 și de atunci și-a făcut campanie electorală folosind prenumele său, Marine, în dauna numelui de familie puternic conturat.

Ea a estompat limitele, proclamându-se drept „cel mai bun scut” pentru evreii francezi, ridicând Republica și laicitatea drept stindard împotriva „fundamentalismului islamic”, dar considerând că islamul este „compatibil cu Republica”.

După eșecul din 2017 și o dezbatere electorală dezastruoasă între tururi, în care nepregătirea și febrilitatea ei au fost evidente în fața lui Emmanuel Macron, Le Pen a urcat cu răbdare înapoi pe pantă și și-a șlefuit discursul.

Ea s-a prezentat drept candidatul unificator al „Franței liniștite”, în fața unui Emmanuel Macron a cărui „brutalitate” și „aroganță” le-a denunțat în mod constant.

„Complacerea față de Rusia”nu

Inițial îngrijorată de avansarea unui alt candidat de extremă dreapta, Eric Zemmour, ea a beneficiat de fapt de discursul radical și scandalos al fostului polemist.

Reiterându-și temele identitare, anti-imigrație și anti-islam, Zemmour (7% în primul tur) a contribuit la reorientarea și moderarea imaginii lui Le Pen, care a făcut campanie pe puterea de cumpărare, principala preocupare a francezilor într-un moment în care războiul din Ucraina face ca prețurile să explodeze.

Pe plan internațional, Marine Le Pen este acuzată de adversarii săi de compasiune față de Rusia lui Putin, deși a condamnat invazia Ucrainei.

Ea susține ideea de a „lega Rusia de Europa”, pentru ca această țară „să nu ajungă în brațele Chinei”. Candidatul, care a dezvoltat legături personale cu Rusia, a cultivat, de asemenea, relații strânse cu liderii din Europa Centrală, inclusiv cu Viktor Orban în Ungaria.

În timpul dezbaterii televizate dintre runde, Macron a acuzat-o că este „dependentă” de Moscova, în special din cauza unui împrumut de 9 milioane de euro contractat de Rassemblement National de la o bancă rusă. Ea a negat cu tărie acest lucru, descriindu-se ca fiind o „femeie complet liberă”.