Situația în Moldova este mai gravă decât o prezintă guvernanții. Iarna care va veni se anunță a fi una cumplită

Din 10% cele mai sărare gospodării din țară, majoritatea din mediul rural, cel puțin 91% se încălzesc cu lemne și cărbune și sunt în afara sistemului de protecție. Din 40% cele mai sărace familii, circa 380 de mii, 85% se încălzesc iarna cu lemne sau cărbune. „Republica Moldova, în acest an legat de scumpirea fără precedent a resurselor energetice, trebuie să asigure securitatea minimă energetică pentru fiecare gospodărie și trebuie să se lupte cu sărăcia energetică extremă. Primii și cei mai vulnerabili oameni sunt cei de la țară care în proporție de 90% se încălzesc cu lemne și cărbune”, a explicat economistul Veaceslav Ioniță la emisiunea „Analize economice”.

Potrivit expertului, gospodăriile casnice consumă în sezonul de iarnă circa 280 de milioane de metri cubi de gaze naturale pentru căldură. Se mai adăugă altele 50-55 de milioane de metri cubi pentru aragaz și apă. Agent termic, prezent în câteva orașe, se consumă în sezonul rece în volum de 1 milion și 200 de mii de gigacalorii. Lemne, oficial procură anual circa 500 de mii de metri. Neoficial ar fi vorba de încă cel puțin 500 de mii de metri cubi de lemne care sunt strânse de către cetățeni, cei mai săraci, din prin păduri. La fel, se mai consumă încă 65 de mii de tone de cărbuni.

60% din căldura obținută de către familiile din Republica Moldova este de la gaze, fie direct prin agentul termic produs tot din gaze, 30% de la lemne, iar 10% e la cărbune. Cei care au gaz primesc în mediu 9800 de kilowați de căldură pe sezon; cei cu agent termic – 8400 de kilowați pe sezon, iar cei cu lemne și cărbune – 3800.

Analistul economic a mai declarat că timp de zece ani moldovenii anual cheltuiau, în mediu, pentru încălzirea locuințelor 3 miliarde jumătate de lei – maximum 4 miliarde. Anul trecut s-au cheltuit 7 miliarde de lei. Însă o mare parte din această creștere a fost compensată de către Guvern. În consecință, șocul energetic asupra familiilor a fost unul slab. Pentru cei care s-au încălzit anul trecut cu lemne și cărbuni, nu s-a schimbat nimic. Aceștia se află într-o sărăcie totală de mulți ani. Anul trecut șocul a fost mare pentru cei care sunt la încălzire pe gaz și agent termic centralizat. Din acest motiv, suportul Guvernului a fost axat anume pe ei.

Gazul în prezent este cea mai scumpă sursă de obținere a căldurii pentru Republica Moldova. Acum un kilowatt de căldură, generat de gaz costă aproape 2 lei și 60 de bani. Dacă gazul se va scumpi atunci un kilowatt de căldură de gaz va costa 3 lei. Un kilowatt de căldură de agent termic costă 2 lei.

„În acest an va trebui să taie un milion de metri cubi de lemne ca să ofere celor 450 de mii de familii cele mai sărace câte cel puțin 2,5 metri cubi. Costurile statului se vor ridica la cel puțin 2 miliarde de lei. Și aici apar câteva probleme. Moldsilva va gestiona și va distribui celor mai săraci oameni, prin preț social, 2 miliarde de lei drept compensații pentru procurarea lemnului. Astfel apare loc liber de fraudă, corupție și defrișări ilegale de pădure”, a punctat Ioniță.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#lemne #saracie #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.