În Bulgaria, mafia încă mai are stat: „Toată societatea știe asta”

Dnevnik” se adresează în mod tradițional, la sfârșitul fiecărui an, unor analiști – filozofi, scriitori, politologi, sociologi – pentru a evalua anul care a trecut și a face previziuni pentru anul ce va veni.

Cum a fost anul 2022, când a izbucnit din nou un război în Europa, care pentru majoritatea oamenilor părea imposibil după cel de-al Doilea Război Mondial, care s-a încheiat în 1945 cu victoria asupra lui Hitler și Mussolini. Un an în care regimul lui Putin a amenințat omenirea cu lovituri nucleare.

În care criza provocată de pandemie a fost aproape depășită, dar criza energetică provocată de războiul din Ucraina și dependența puternică a UE de gazul și petrolul rusesc ne-au ajuns din urmă. În context bulgar, un an în care guvernul politic a fost dat jos printr-o moțiune de cenzură și Bulgaria e din nou în spirala alegerilor, conduse de un guvern interimar al președintelui și cu reforme neimplementate.

Era posibil să preconizăm toate acestea acum 12 luni? A reușit cineva să preconizeze faptul că bulgarii vor merge din nou la vot? Citiți analizele pentru 2022 în zilele premergătoare Noului An și așteptările pentru 2023 – după 1 ianuarie. Astăzi citiți analiza lui Asen Asenov, director al Fundației „Edno” pentru Cultură și Arte. Titlul este al ziarului „Dnevnik”.

Reporter: S-a împlinit vreuna dintre așteptările dv. pentru 2022?

Asen Asenov: Distrugerea domeniului cultural după pandemie.

Reporter: Cum ați rezuma acest an tumultuos, în care am auzit în mod repetat amenințarea cu lovituri nucleare și refuzul privind Schengen?

Asen Asenov: Bulgaria a confirmat oficial partenerilor săi europeni că este dependentă de regimul din Rusia și a făcut ca majoritatea pro-europeană din țară să se rușineze de patria sa.

Reporter: Cum ați rezuma anul într-un singur cuvânt?

Asen Asenov: Rămânere în urmă.

Reporter: Care sunt lecțiile importante din 2022 pe care ar trebui să le ducem mai departe?

Asen Asenov: Cea mai importantă lecție este influența subestimată a regimului din Rusia asupra instituțiilor bulgare.

Reporter: A slăbit cumva influența cercurilor de culise asupra resurselor publice sau ariile lor rămân și chiar se extind? Unde este Bulgaria raportat la „mafia își are propria țară”?

Asen Asenov: În Bulgaria, mafia încă mai are un stat, dar toată societatea știe asta.

Reporter: Se emancipează Bulgaria, în ce măsură și-a depășit dependențele rusești?

Asen Asenov: Acesta este un proces a cărui etapă finală pare să înceapă acum. Să sperăm că se încheie înainte de împlinirea a 45 de ani de la instaurarea democrației în țară.

Reporter: Este societatea bulgară mai divizată sau mai unită la sfârșitul anului 2022?

Asen Asenov: Societatea bulgară este în mare măsură divizată din cauza mediului otrăvitor creat de mass-media controlată.

Reporter: Care a fost lucrul (cel mai) pozitiv de anul trecut, în ciuda a tot și a toate?

Asen Asenov: Donația personală de 10.000 de milioane de euro pe care Tenko Nikolov a făcut-o Institutului pentru Calculatoare.

Reporter: Care este cuvântul anului 2022 pentru dv.?

#mafia #sofia #Bulgaria

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.