De la anexarea unilaterală a Crimeei de către Rusia în 2014, Europa de Est s-a reînarmat, începând cu Polonia. Dacă obiectivul este dezvoltarea unei industrii militare puternice locale, cu beneficiile economice aferente, alte sectoare, precum tranziția ecologică, ar putea avea de suferit.
Comisarul european pentru piața internă, Thierry Breton, călătorește pe Bătrânul Continent, în căutare de… obuze. Ucraina consumă în masă, aproape 5.000 pe zi, și încă mai are nevoie. Această cifră este mult mai mult decât pot produce în prezent fabricile germane, franceze sau spaniole.
Uniunea Europeană a adoptat pe 20 martie un plan prin care intenționează să recurgă la rezervele militare și să îi ajute pe producători să accelereze producția. Și dacă nu va fi de ajuns, se vor face cumpărături din afara Europei, lucru pe care comisarul european încearcă să-l evite. Ca și în cazurile măștilor sau al medicamentului Doliprane, prioritatea este acum autonomia strategică.
Dar spre deosebire de nevoile apărute odată cu criza sanitară, această nevoie, din păcate, va dura mai mult. Lumea zăngăne arme peste tot, și în special în Europa. Cel mai recent raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, publicat duminică, 23 aprilie, raportează un nou record pe frontul armelor.
Guvernele planetei, care sunt preocupate de conservarea climei și a biodiversității, se aprovizionează în mod constant cu arme. Cheltuielile în 2022 au atins o valoare fără precedent de 2.240 de miliarde de dolari (2.040 de miliarde de euro), sau 2,2% din produsul intern brut (PIB) global. Dacă Statele Unite sunt, de departe, primele în ceea ce privește cheltuielile (39% din total), sunt urmate de elevi ambițioși precum China (13%), Rusia (3,9%), India și Arabia Saudită.
Înmulțirea contractelor
Cu toate acestea, cele mai mari creșteri vin din Europa. De la anexarea unilaterală a Crimeei de către Rusia în 2014, estul continentului s-a reînarmat cu viteză mare. Ce-i drept, marii consumatori sunt în continuare, în ordine, Marea Britanie, Germania și Franța, dar, dacă ne uităm la cheltuielile efectuate proporțional cu PIB-ul, Grecia cheltuiește 3, 76% din PIB-ul său, Polonia 2,42%, iar țările baltice, Croația sau Slovacia sunt, toate, peste recomandarea NATO de 2%.
Prin comparație, Franța cheltuiește echivalentul a 1,9% din PIB, iar Germania – 1,4%. Cea mai avansată țară din această zonă este cu siguranță Polonia. Întrucât războiul este la granițele sale, Varșovia înmulțește contractele. Potrivit Financial Times, cheltuielile ar urma să se ridice la 4% din PIB în 2023. Polonia a încheiat un contract de 10 miliarde de dolari pentru cumpărarea a 500 de lansatoare de rachete Himars de la americanul Lockheed Martin. Va avea atunci pe teritoriul său mai multe copii ale acestor dispozitive decât există pe pământul american.
La fel ca Thierry Breton, guvernul polonez vede paharul pe jumătate plin – cheltuieli care vor ajuta la dezvoltarea unei industrii militare puternice locale, cu noi locuri de muncă și rezultate economice pozitive. Dar jumătatea goală este că acești bani vor lipsi pentru alte priorități, precum tranziția ecologică, sănătatea sau educația. Treptat, țările europene, și în special cele mai sărace, alunecă spre o economie de război. Poate fi necesar, dar este foarte greu să-l vezi ca un progres pentru umanitate, potrivit Le Monde, citat de Rador.
