FAO: Preţurile mondiale la alimente au coborât în iunie la minimul ultimilor doi ani

Indicele global al preţurilor produselor alimentare a scăzut în iunie la cel mai redus nivel din ultimii peste doi ani, în urma declinului preţurilor la uleiuri vegetale, zahăr, cereale şi lactate, a anunţat vineri Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), transmite Reuters.

FAO publică lunar propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate la un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr.

În iunie, acest indice a scăzut la 112,3 puncte, comparativ cu luna precedentă, când s-a înregistrat un nivel revizuit de 124 puncte. Valoarea din iunie este cea mai redusă înregistrată de indicele calculat de FAO după aprilie 2021 şi face ca indicele general să fie cu 23,4% sub maximul istoric atins în martie 2022, imediat după debutul invaziei ruseşti în Ucraina.

Potrivit agenţiei cu sediul la Roma, preţul cerealelor a înregistrat un declin de 2,1% în iunie, înregistrându-se scăderi şi la porumb, orz, sorg, grâu şi orez. De asemenea, preţul uleiurilor vegetale a scăzut cu 2,4% în iunie, comparativ cu luna precedentă, atingând cel mai redus nivel din noiembrie 2020, în urma declinului la uleiul de palmier şi uleiul de floarea soarelui, care a compensat creşterea preţului la uleiul de rapiţă şi de soia.

Şi preţul mondial al zahărului calculat de FAO a scăzut cu 3,2% în iunie, comparativ cu luna precedentă, fiind primul declin după patru luni de creştere consecutivă, în urma progreselor privind recolta din Brazilia şi a cererii reduse de importuri.

În cazul lactatelor, s-a înregistrat o scădere de 0,8% în iunie, comparativ cu luna precedentă, iar preţul cărnii nu s-a modificat.

Separat, FAO a dat vineri publicităţii un nou raport cu privire la cererea şi oferta de cereale. FAO prognozează că, în 2023, producţia mondială de cereale ar urma să fie 2,819 miliarde de tone, în creştere cu 1,1% comparativ cea din 2022.

Revizuirea în creştere este determinată de perspectivele mai bune privind producţia globală de grâu, care ar urma să ajungă la un nivel de 783,3 milioane de tone.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#FAO #preturi #alimente

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La Chișinău există un punct de reper pe care aproape toată lumea îl cunoaște: „Ne vedem la Ștefan”. Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, amplasat la intrarea în Grădina Publică ce îi poartă numele, a devenit în timp nu doar un simbol al capitalei, ci și unul dintre cele mai recunoscute locuri ale orașului.

Statuia a fost realizată în perioada 1925-1928 de sculptorul Alexandru Plămădeală. Ideea ridicării monumentului a apărut în 1923, când artistului i s-a propus să elaboreze proiectul pornind de la un portret-miniatură al domnitorului, datat cu anul 1475. Tot lui Plămădeală i-a revenit și alegerea locului unde urma să fie instalat monumentul.

Statuia a fost turnată la București, în 1927, din bronz obținut prin topirea a șase tunuri otomane capturate în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul a fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la 10 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Statuia are 5,20 metri înălțime și este așezată pe un soclu de 6 metri din piatră de Cosăuți. Înălțimea totală a ansamblului ajunge la 11,20 metri. Pe fațada principală a soclului a fost dăltuită inscripția: „Ștefan cel Mare – Domnitor al Moldovei. 1457–1504”.

Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a avut însă o soartă la fel de zbuciumată ca istoria acestui teritoriu. În iunie 1940, după ultimatumul sovietic dat României, statuia a fost evacuată la Vaslui pentru a fi salvată, în timp ce soclul rămas la Chișinău a fost demolat. În august 1942, monumentul a fost readus în capitală și instalat în fața Arcului de Triumf. În 1944, odată cu apropierea din nou a frontului, statuia a fost evacuată pentru a doua oară în România, de această dată la Craiova.

În 1945, monumentul a revenit din nou la Chișinău, după ce sculptorița Claudia Cobizeva, discipolă a lui Alexandru Plămădeală, l-a identificat într-un parc din Craiova și a semnalat autorităților existența lui. Totuși, statuia nu a mai fost amplasată în locul ales inițial, ci în adâncul grădinii publice, iar unele însemne au fost modificate.

În perioada sovietică, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt a fost delăsat, în timp ce în centrul Chișinăului a fost instalat monumentul lui Vladimir Lenin.

Abia la sfârșitul anilor ’80 monumentul a revenit în prim-planul vieții publice. Restaurat și readus pe locul său istoric, cu inscripțiile originale refăcute, acesta a fost dezvelit din nou la 31 august 1990, atunci când s-a marcat un an de la proclamarea Limbii Române ca limbă de stat.

Astăzi, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt este unul dintre cele mai importante simboluri ale Chișinăului. Aici sunt depuse flori la evenimentele oficiale, aici încep marșuri și manifestații, iar pentru mulți locuitori ai capitalei locul rămâne simplu de recunoscut: „Ne vedem la Ștefan”.