O moştenitoare austriacă lasă 50 de străini să decidă soarta celor 25 de milioane de dolari primiţi de la bunica sa

19 Mart. 2024, 17:00
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  bani.md
19 Mart. 2024, 17:00 // Bani și Afaceri //  bani.md

Marlene Engelhorn, moştenitoarea austriacă a imperiului lui Friedrich Engelhorn, fondatorul din secolul al XIX-lea al gigantului chimic german BASF SE, are o perspectiva diferită asupra averii sale, faţă de alţi milionari. Ea nu s-a gândit niciodată ca banii îi aparţin, ci că mai degrabă sunt ai familiei sale. Acum, ea plănuieşte să-şi doneze averea către comunitatea austriacă, şi vrea ca 50 de oameni să-şi spună cuvântul în această chestiune, scrie Bloomberg.

Marlene a adunat un grup de 50 de străini, toţi austrieci, care vor decide ce se va întâmpla cu banii săi. Ea a moştenit de la bunica sa peste 25 de milioane de euro şi de atunci a plănuit redistribuirea averii sale. „Consiliul Cetăţenilor”, format din cei 50 de austrieci a fost ales printr-un proces statistic derulat de grupul de cercetare Foresight şi variază în funcţie de locaţie, vârstă, mediu socio-economic şi alţi factori demografici aleşi în încercarea de a fi reprezentativi pentru întreaga populaţie austriacă.

Scopul lui Engelhorn nu este doar de a dona 25 de milioane de euro, ci şi de a stârni discuţii despre inegalitatea imensă dintre bogaţi şi săraci. Ea este frustrată de faptul că averea sa nu a fost impozitată – Austria a eliminat impozitul pe moştenire în 2008 – şi nu consideră că filantropia tradiţională este o soluţie bună, deoarece aceasta îi oferă încă prea multă putere.

„Sunt doar o singură persoană, aşa că pentru mine este o uşurare imensă să ştiu că procesul de redistribuire este mult mai legitim, mai temeinic şi mai democratic decât aş putea să îl fac eu vreodată. Nu avem nevoie de fundaţii”, a declarat moştenitoarea.

Abordarea lui Engelhorn este un exemplu dramatic al modurilor în care moştenitorii averilor dinastice aleg o cale diferită faţă de generaţiile anterioare. Strămoşul ei, Friedrich Engelhorn, a părăsit BASF la sfârşitul secolului al XIX-lea şi şi-a investit averea în predecesorul Boehringer Mannheim, care a fost cumpărat de gigantul farmaceutic elveţian Roche Holdings AG pentru 11 miliarde de dolari în 1998.

O parte din dorinţa sa de a-şi dona averea provine de la lacunele fiscale de care familia sa a profitat în timpul acelei vânzări, a spus ea.

„Cunoaşterea modului în care a fost acumulată averea în aceste companii şi, prin intermediul lor, în familia mea, mi-a întărit convingerea că averea extremă ca putere trebuie reglementată”, a spus Marlene.

Engelhorn a învăţat şcoli private şi apoi la Universitatea din Viena, unde a studiat literatura şi limba germană. Ideea de a crea Consiliul Cetăţenilor i-a venit după ce a citit despre adunările cetăţenilor, un instrument democratic care câştigă popularitate în Europa. În absenţa impozitării, i s-a părut cea mai echitabilă modalitate de a-şi împărţi averea.

„Nu pot aştepta ca guvernul meu să mă impoziteze. Nu vor face asta prea curând. Dar avem nevoie ca această bogăţie să fie redistribuită în societate”, a declarat Marlene Engelhorn.

Proiectul a fost anunţat în ianuarie, când echipa Consiliului, cu ajutorul Foresight, a trimis invitaţii la 10.000 de persoane selectate aleatoriu în toată Austria. Engelhorn a ţinut o conferinţă de presă în care a anunţat acest demers pentru ca oamenii să nu creadă că este o înşelătorie.

Răspunsul a fost imediat: În primele două zile au primit 700 de e-mailuri de la persoane care au auzit de plan, multe dintre ele împărtăşindu-şi propriile idei despre cum să cheltuiască banii, a declarat Alexandra Wang, care conduce proiectul. (Wang şi Engelhorn s-au întâlnit când prima era fundraiser pentru un think tank austriac progresist la care cel de-al doilea era donator).

Din cele 10.000 de persoane cărora le-a fost trimisă invitaţia, 1.424 s-au înregistrat pentru a participa, ceea ce reprezintă o rată de răspuns neobişnuit de mare, a declarat Martin Haselmayer, cercetător la Foresight. O rată de 5% până la 7% este normală pentru adunările cetăţenilor, a spus el.

Cele 50 de persoane care au fost selectate în cele din urmă se vor întâlni în total de şase ori până în iunie. Primele două întâlniri vor fi în primul rând educaţionale: Week-endurile care urmează vor implica o conversaţie filozofică mai amplă despre cum arată o societate echitabilă, a declarat Wang, care speră că proiectul va crea un model de urmat pentru alţii.

„Acesta este un proiect far care sper că va inspira câţiva oameni de acolo să îşi regândească valorile”, spus ea.

Începând cu al treilea weekend, participanţii vor săpa cu adevărat în soarta banilor lui Engelhorn şi îşi propun să decidă ce să facă cu cele 25 de milioane de euro până în vară. Dacă toţi cei 50 de membri nu se pot pune de acord asupra destinaţiei banilor, aceştia îi vor fi returnaţi, însă Engelhorn şi Wang nu se aşteaptă ca acest lucru să se întâmple.

În afară de faptul că este imaginea proiectului, Engelhorn nu mai este implicată în proces, dar va ţine un scurt discurs pentru a le mulţumi participanţilor în acest prim weekend.

„Nu sunt atât de fixată pe rezultat. Cel mai important lucru pentru mine este discuţia publică despre bogăţie şi egalitate”, a spus ea.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

07 Feb. 2026, 09:51
 // Categoria: Bani și Afaceri // Autor:  Ursu Victor
07 Feb. 2026, 09:51 // Bani și Afaceri //  Ursu Victor

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!