În căutarea unor surse de venit sigure, oamenii devin foarte inventivi. Cineva preferă să își dezvolte o afacere pe bază de produs, alții – pe servicii, iar o a treia categorie pune la bătaie resursele pe care le dispune în patrimoniul personal. Toate cele trei situații sunt corecte și fiabile, iar rezultatele câteodată depășesc așteptările. Despre cum să îți transformi apartamentul într-o sursă sigură de venit, află în rândurile ce urmează.

1. Chirie sau uzufruct?

Este o întrebare de ordin juridic, dar care schimbă automat viziunea asupra lucrurilor. De exemplu, chiria presupune că vei primi o sumă modică, prestabilită verbal sau în scris, într-un contract încheiat liber sau notarial, în fiecare lună sau după o formulă individuală. Uzufructul este tot un fel de arendă, doar că presupune o conservare intactă a bunului primit de către uzufructuar, însă poate fi prestabilită și o sumă anuală pentru posesiune. Comparația majoră între cele două ține de utilizarea propriu-zisă a bunului imobiliar. Respectiv, în cazul chiriei proprietatea deplină îi revine titularului și nu chiriașului, care nu are voie să depășească limitele prestabilite contractual cu privire la schimbarea sau modificarea stării bunului imobiliar. În cazul uzufructului, deținătorul bunului imobiliar deține totala putere asupra bunului, cu excepția dreptului de a-l înstrăina.

2. Plată lunară sau trimestrială?

La acest punct contează predispoziția și atitudinea ta cu privire la cât venit vrei să obții. De exemplu, dacă anterior ai accesat un credit pe termen lung și trebuie să-l rambursezi cât mai rapid, atunci este preferabilă plata lunară. În situația în care ai luat un credit ipotecar avantajos și dispui de lichidități, dar vrei să ai și o pernă financiară de rezervă, atunci se cuvine să setezi modalitatea trimestrială de achitare. Totodată, asigură-te că ai măsuri coercitive de încasare a plăților, pentru a evita situația neplăcută generată de un chiriaș rău – plătitor.

3. Ține cont de amortizarea bunului imobil

Da, un bun imobil are o anumită forță de amortizare, care presupune că prețul său se răscumpără în timp. Acest criteriu este important mai ales în cazul determinării costului chiriei, deoarece aceasta va prestabili durata de achitare a bunului. Respectiv, la un bun, de exemplu, de circa 50 mii euro, chiria ar putea începe lejer de la 200 euro. În acest fel, timp de vreo 15 ani poate fi răscumpărată suma totală a bunului imobiliar.

Dacă ai decis să îți transformi apartamentul într-o sursă de venit, atunci accesează un credit din Moldova pe termeni avantajoși de la Zoom Credit și pregătește-ți locuința pentru viitorii chiriași.

Zoom Credit – noi îți salvăm portofelul!

#ZOOM CREDIT #Credit imobiliar #apartament

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că va majora tariful global la importuri de la 10% la 15%, după ce Curtea Supremă a SUA a decis că mecanismul utilizat de Casa Albă pentru introducerea tarifelor este ilegal. Anunțul a fost făcut de liderul american pe platforma Truth Social.

„În calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii, ridic imediat tariful global pentru importul de bunuri și servicii […] de la 10% la nivelul complet permis și justificat juridic de 15%”, a scris Trump, acuzând că multe țări au „jefuit” economia americană timp de decenii.

Șeful de la Casa Albă a criticat dur decizia Curții Supreme, pe care a calificat-o drept „absurdă, prost redactată și profund antiamericană”, în contextul în care instanța a stabilit, cu votul a 6 judecători la 3, că Trump a acționat ilegal folosind legislația privind situațiile de urgență pentru a justifica tarifele „reciproce”.

Trump a anunțat prima rundă de taxe în februarie 2025, imediat după revenirea sa la Casa Albă. Măsurile au vizat inițial Canada, China și Mexic, pe care administrația americană le-a acuzat că nu combat suficient traficul de fentanil către SUA. Ulterior, pe 2 aprilie, Washingtonul a extins un tarif de 10% pentru importurile din aproape toate țările lumii și a impus suprataxe suplimentare pentru zeci de state considerate parteneri comerciali neloiali.

Președintele american a justificat politica tarifară prin „situația economică de urgență” provocată de deficitul comercial în creștere al SUA. Potrivit legislației comerciale din 1974, președintele poate introduce tarife pentru maximum 150 de zile fără aprobarea Congresului, însă pentru menținerea lor ulterioară este necesar votul legislativului.

Pe durata aplicării tarifelor, autoritățile americane au colectat cel puțin 133,5 miliarde de dolari de la importatori. În prezent, mai multe companii se pregătesc să ceară despăgubiri în instanță pentru aceste pierderi.