Apropouri dure la amendamentul lui Stamate. Gligor: Nu poți rezolva necesități particulare prin modificarea legislației

Avocatul Ștefan Gligor, care este și liderul Partidului Schimbării, susține într-o postare pe facebook că amendamentul, președintei Comisiei juridice numiri și imunități, Olesea Stamate, „lovește în independența avocatului pentru că va permite procurorilor să rețină, aresteze percheziționeze avocații fără acordul Consiliului Uniunii Avocaților”

Olesea Stamate, Presedinta Comisiei jurudice numiri și imunități, vine cu o inițiativă de abrogare a art. 52, alin. 2 din Legea avocaturii.

Avocatul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților, cu excepția infracțiunii flagrante. Uneori am impresia că PAS-ul și-a propus să întoarcă întreaga societate împotriva sa în cel mai scurt timp posibil”, a explicat Gligor.

Avocatul îndeamnă reprezentanți PAS, să mai dea afară agramații și incompetenții, pe cei influențați de sistemul procuraturii și intrați în simbioză cu exponenții sistemului de care ați promis că veți scăpa țara.

Îmi dau seama de la cine vine respectiva „inițiativă” și ce scopuri urmărește. Nu poți rezolva necesități particulare, de caz, prin modificarea legislației. Fracțiunea PAS, treziți-vă. Cam tot ce ați făcut în domeniul justiției în ultimele 6 luni este greșit și va duce la pierderea credibilității și discreditarea reformei justiției”, a precizat Gligor.

Astăzi, președintele Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Dorin Popescu, le-a cere colegilor săi avocați să se solidarizeze și prin acțiuni civilizate să ceară deputaților excluderea din procedură parlamentară a amendamentului la legea cu privire la avocatură. Amendamentul buclucaș aparține președintei comisiei juridice, numiri și imunități a Parlamentului, Olesea Stamate, și presupune că avocații pot fi reținuți, percheziționați sau arestați fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaților.

#Gligor #avocatură #initiativa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Guvernul încasează anual aproximativ 4.000 de lei de la fiecare șofer pentru infrastructura rutieră, însă doar jumătate din această sumă ajunge efectiv în fondul rutier, iar restul banilor sunt redirecționați către alte cheltuieli bugetare. Practica se menține încă din 2015, a declarat economistul Veaceslav Ioniță într-un interviu din cadrul emisiunii „Contrasens” a publicației ZIUA.

Potrivit expertului, situația echivalează, în esență, cu o deturnare a banilor destinați drumurilor. „Dacă șoferii plătesc taxe pentru drumuri, iar guvernul folosește acești bani în alte scopuri, vorbim despre o lipsă gravă de respect față de destinația acestor fonduri”, a subliniat Ioniță, care a menționat că de aproape zece ani sumele achitate pentru infrastructura rutieră nu ajung integral la drumuri.

Economistul explică faptul că pentru menținerea rețelei rutiere într-o stare bună ar fi necesară alocarea anuală a circa 1% din PIB pentru întreținere, ceea ce în acest an ar însemna aproximativ 3,5 miliarde de lei, plus încă 1% din PIB pentru dezvoltare și construcția de drumuri noi. În realitate, pentru întreținere se alocă sub 2 miliarde de lei, iar din această sumă autoritățile încearcă să finanțeze și investiții, ceea ce face inevitabilă degradarea infrastructurii.

Datele oficiale arată că anual sunt construiți aproximativ 15 kilometri de drumuri noi și reparați circa 300–400 de kilometri, însă în același timp se degradează alte câteva sute de kilometri de trasee vechi. În trecut au existat ani în care lungimea totală a drumurilor chiar scădea, deoarece unele tronsoane deveneau impracticabile și erau radiate din evidență.
Republica Moldova dispune de aproximativ 3.000 km de drumuri naționale și 7.000 km de drumuri locale, la care se adaugă circa 15.000 km de străzi locale și aproximativ 40.000 km de drumuri neamenajate, în special în mediul rural. În același timp, municipiul Chișinău administrează una dintre cele mai extinse rețele de drumuri și străzi din țară, comparabilă cu cea gestionată la nivel central, însă din aproximativ 700 de milioane de lei alocate anual pentru drumuri capitala primește doar circa 200 de milioane de lei, suma fiind repartizată pe cap de locuitor.

În aceste condiții, Primăria Chișinău este nevoită să redirecționeze bani din alte domenii către infrastructura rutieră. Ioniță a amintit că majorarea tarifului la transportul public a avut drept scop reducerea subvențiilor, care altfel ar fi ajuns la aproape un miliard de lei anual. Costurile proiectelor rutiere rămân ridicate, iar lărgirea străzii Albișoara, de exemplu, a costat aproximativ 120 de milioane de lei.

Potrivit economistului, singura perioadă în care finanțarea drumurilor a fost relativ adecvată a fost în anii 2013–2014, când circa 80% din banii colectați de la șoferi au fost direcționați către infrastructura rutieră, conform legii adoptate în 2012.

În concluzie, din cei 35 de ani de independență, drumurile din Republica Moldova au beneficiat de finanțare aproape completă doar doi ani, restul perioadei fiind marcată de subfinanțare cronică și degradare continuă a infrastructurii.