Autoritățile, cu ochii în soare. Pierd anual 29,3 mln USD în paradisuri fiscale. INFOGRAFIC

Echivalentul salariului anual al unei asistente medicale este pierdut într-un paradis fiscal în fiecare secundă. Anual, statele lumii pierd 427 miliarde USD din taxe și impozite, iar Republica Moldova nu face excepție. Pierderile anuale din taxe și impozite se cifrează la 29,3 mln USD, potrivit Tax Justice 2020.

Impozitul pierdut de la companii se cifrează la 28,4 mln USD anual – cota de impozitare în Republica Moldova este de 12%. Pierderile fiscale la fiecare impozit au o pondere de 1,48%. Pierderile din neplata impozitelor sunt echivalente cu 7% din bugetul pentru sănătate și de 4,5 din cheltuielile pentru educație. Neplata impozitelor de 29,3 mil. USD este echivalentă cu salariul a 5 876 asistente medicale.

„Țările cu venituri mai mici pierd mai mult de jumătate din ceea ce cheltuiesc în sănătate publică în fiecare an în paradisuri fiscale – asta este suficient pentru a acoperi salariile anuale a aproape 18 milioane de asistente medicale în fiecare an ”, a declarat Dereje Alemayehu, coordonator executiv la Alianța Globală pentru Justiție Fiscală.

În regiune, Ucraina are ratări din taxe și impozite în sumă de 621,3 mil. USD, România – 874,4 mil. USD, iar Federația Rusă – 4,7 miliarde USD. Cele mai mari ratări din taxe și impozite, la nivel mondial, le are Brazilia 15 miliarde USD, China 14,8 miliarde USD și Columbia 11,7 miliarde USD.

”În ultimii ani, discrepanța fiscală totală în Republica Moldova (diferența dintre veniturile de facto și cele potențiale) este estimată la aproximativ 7% din PIB. Astfel, din cauza existenței unei economii neobservate extinse, bugetul public anual nu încasează venituri în mărime de cel puțin 9-10 miliarde de lei. Suma veniturilor fiscale potențiale este însă mai mare, deoarece nu s-au luat în calcul pierderile din producția ilegală în economia națională. Cu toate acestea, este evidențiată creșterea rapidă a producției ascunse din sectorul formal (adică evaziunea fiscală), începând cu 2009, ca pondere și amploare în veniturile”, declara la lansarea studiului privind evaziunea fiscală, Rustam Romaniuc de la Expert – Grup.

Atunci când presiunea fiscală medie este relativ ridicată, contribuabilul poate alege să se sustragă acestei impozitări fie integral (intrând complet în economia subterană), fie parțial, practicând evaziunea fiscală, deși activitatea sa rămâne în economia oficială. Este destul de dificil să se stabilească un anumit prag cantitativ la care contribuabilul decide să evite impozitele.

Potrivit lui Romaniuc, acest prag depinde atât de sectorul de activitate, cât și de aspecte psihologice sau culturale care sunt greu de cuantificat. Trebuie menționat că în Moldova presiunea fiscală este percepută ca fiind mare. Totuși, în comparație cu alte țări de referință, presiunea fiscală pare a fi moderată: conform clasamentului „Doing Business 2020”, ponderea impozitelor totale în profit este de aproximativ 38,7%, în timp ce în România aceasta constituie doar 20,0%, iar în Ucraina – 45,2%. Percepția negativă în Moldova cu privire la presiunea fiscală ar putea fi explicată, pe de o parte, prin condițiile financiare precare și instabile ale multor agenți economici și, pe de altă parte, prin lipsa de încredere în instituțiile publice și percepția negativă privind rentabilitatea plății impozitelor (de exemplu, calitatea slabă a bunurilor și serviciilor publice). Mai mult, aceștia sunt factorii determinanți, care alimentează motivațiile agenților economici de a evita plata impozitelor și de a recurge la căi informale.

Ponderea taxelor în PIB-ul Republicii Moldova constituie – 17,3%. Cel mai ridicat nivel a fost în anul 2008 – 20,4%.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

În 2004, în Republica Moldova s-au născut 38.000 de copii. Astăzi, la 21 de ani distanță, doar 14.600 dintre ei mai sunt în țară. Cifrele nu reflectă doar un fenomen demografic, ci un eșec sistemic al statului de a oferi tinerilor motive reale să rămână și să-și construiască un viitor acasă, avertizează economistul Veaceslav Ioniță, într-o analiză publicată pe blogul său.

„Nu este doar o statistică rece – este o radiografie dureroasă a eșecului nostru colectiv. Statul investește zeci de mii de euro în educația fiecărui copil, iar apoi îl pierde definitiv”, subliniază Ioniță.

Potrivit analizei, peste 60% dintre copiii născuți în 2004 au părăsit Moldova până la vârsta de 22 de ani. Fenomenul nu este natural, ci structural, accelerat de lipsa de oportunități și de o administrație publică ineficientă.

La vârsta de 6 ani, 35.400 din cei 38.000 erau încă în țară. La liceu (2020), mai rămâneau doar 27.100 – o treime deja dispăruseră. La 22 de ani (2026), vor rămâne doar 17.800. Iar la 26 de ani (2031), vor fi în țară doar 14.600 – mai puțin de 40%.

Statul cheltuie peste 30.000 euro pentru educația unui tânăr până la 22 ani. În cazul generației 2004, înseamnă 750 de milioane de euro investiți într-o generație care a plecat în proporție de peste 60%.

„Fiecare tânăr plecat înseamnă 25–30 de ani de contribuții fiscale pierdute. Cu o medie anuală de 4.000 euro, Moldova pierde între 100.000 și 120.000 euro per individ. Multiplicați cu zeci de mii de tineri – și veți înțelege dimensiunea colapsului economic”, afirmă Ioniță.

Ioniță susține că este criză de forță de muncă calificată – sectoare precum sănătatea, educația și IT-ul sunt profund afectate, dar există și o presiune pe sistemul de pensii – mai puțini contribuabili, mai mulți beneficiari.

Soluțiile propuse de Ioniță vizează stimulentele pentru revenire: burse, credite pentru locuințe, scutiri fiscale. Educație conectată la piața muncii – competențe aplicabile în țară. Reformă administrativă profundă – digitalizare, meritocrație, eficiență. Contract social cu tinerii – nu doar să li se ceară să rămână, ci să li se ofere un viitor demn și predictibil.