Autoritățile, cu ochii în soare. Pierd anual 29,3 mln USD în paradisuri fiscale. INFOGRAFIC

Echivalentul salariului anual al unei asistente medicale este pierdut într-un paradis fiscal în fiecare secundă. Anual, statele lumii pierd 427 miliarde USD din taxe și impozite, iar Republica Moldova nu face excepție. Pierderile anuale din taxe și impozite se cifrează la 29,3 mln USD, potrivit Tax Justice 2020.

Impozitul pierdut de la companii se cifrează la 28,4 mln USD anual – cota de impozitare în Republica Moldova este de 12%. Pierderile fiscale la fiecare impozit au o pondere de 1,48%. Pierderile din neplata impozitelor sunt echivalente cu 7% din bugetul pentru sănătate și de 4,5 din cheltuielile pentru educație. Neplata impozitelor de 29,3 mil. USD este echivalentă cu salariul a 5 876 asistente medicale.

„Țările cu venituri mai mici pierd mai mult de jumătate din ceea ce cheltuiesc în sănătate publică în fiecare an în paradisuri fiscale – asta este suficient pentru a acoperi salariile anuale a aproape 18 milioane de asistente medicale în fiecare an ”, a declarat Dereje Alemayehu, coordonator executiv la Alianța Globală pentru Justiție Fiscală.

În regiune, Ucraina are ratări din taxe și impozite în sumă de 621,3 mil. USD, România – 874,4 mil. USD, iar Federația Rusă – 4,7 miliarde USD. Cele mai mari ratări din taxe și impozite, la nivel mondial, le are Brazilia 15 miliarde USD, China 14,8 miliarde USD și Columbia 11,7 miliarde USD.

”În ultimii ani, discrepanța fiscală totală în Republica Moldova (diferența dintre veniturile de facto și cele potențiale) este estimată la aproximativ 7% din PIB. Astfel, din cauza existenței unei economii neobservate extinse, bugetul public anual nu încasează venituri în mărime de cel puțin 9-10 miliarde de lei. Suma veniturilor fiscale potențiale este însă mai mare, deoarece nu s-au luat în calcul pierderile din producția ilegală în economia națională. Cu toate acestea, este evidențiată creșterea rapidă a producției ascunse din sectorul formal (adică evaziunea fiscală), începând cu 2009, ca pondere și amploare în veniturile”, declara la lansarea studiului privind evaziunea fiscală, Rustam Romaniuc de la Expert – Grup.

Atunci când presiunea fiscală medie este relativ ridicată, contribuabilul poate alege să se sustragă acestei impozitări fie integral (intrând complet în economia subterană), fie parțial, practicând evaziunea fiscală, deși activitatea sa rămâne în economia oficială. Este destul de dificil să se stabilească un anumit prag cantitativ la care contribuabilul decide să evite impozitele.

Potrivit lui Romaniuc, acest prag depinde atât de sectorul de activitate, cât și de aspecte psihologice sau culturale care sunt greu de cuantificat. Trebuie menționat că în Moldova presiunea fiscală este percepută ca fiind mare. Totuși, în comparație cu alte țări de referință, presiunea fiscală pare a fi moderată: conform clasamentului „Doing Business 2020”, ponderea impozitelor totale în profit este de aproximativ 38,7%, în timp ce în România aceasta constituie doar 20,0%, iar în Ucraina – 45,2%. Percepția negativă în Moldova cu privire la presiunea fiscală ar putea fi explicată, pe de o parte, prin condițiile financiare precare și instabile ale multor agenți economici și, pe de altă parte, prin lipsa de încredere în instituțiile publice și percepția negativă privind rentabilitatea plății impozitelor (de exemplu, calitatea slabă a bunurilor și serviciilor publice). Mai mult, aceștia sunt factorii determinanți, care alimentează motivațiile agenților economici de a evita plata impozitelor și de a recurge la căi informale.

Ponderea taxelor în PIB-ul Republicii Moldova constituie – 17,3%. Cel mai ridicat nivel a fost în anul 2008 – 20,4%.

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economia Republicii Moldova ar putea pierde aproximativ 10 milioane de euro într-o singură zi dacă unul din cinci angajați și-ar opri lucrul. Estimarea apare într-o analiză Euronews realizată înaintea grevei generale din Spania, programată pentru 11 noiembrie.

Pentru a compara țările, produsul intern brut din 2025 a fost împărțit la 365 și calculat cât ar însemna 20% din producția medie a unei zile. Ponderea de 20% este ipoteza folosită pentru toate țările din analiză. În cazul unei greve reale, efectul ar depinde de sectoarele în care se oprește lucrul. Transportul, școlile și serviciile publice pot fi afectate mai puternic, în timp ce multe fabrici și birouri își pot continua activitatea.

Germania este prima în clasament, cu o pierdere estimată la 2 miliarde 482 de milioane de euro, urmată de Franța, cu 1 miliard 639 de milioane de euro, și Italia, cu 1 miliard 241 de milioane de euro. Spania ocupă locul al patrulea, cu 926 de milioane de euro, iar Turcia încheie topul cinci, cu 773 de milioane de euro. Urmează Țările de Jos, cu 641 de milioane de euro, Elveția, cu 507 milioane, Polonia, cu 506 milioane, Belgia, cu 351 de milioane, și Irlanda, cu 330 de milioane de euro. În România, costul estimat ar ajunge la 210 milioane de euro.

Republica Moldova se află spre finalul clasamentului în valoare absolută, la același nivel cu Macedonia de Nord. Dintre economiile incluse în comparație, doar Kosovo, cu 6 milioane de euro, și Muntenegru, cu 5 milioane de euro, au estimări mai mici.

O parte din activitatea întreruptă poate fi recuperată după grevă. Banca Franței a estimat că protestele împotriva reformei pensiilor au redus creșterea economică cu aproximativ 0,1 puncte procentuale în primul trimestru din 2023, iar reluarea activității a adăugat aproximativ tot atât în trimestrul următor. O livrare poate fi amânată, o consultație poate fi reprogramată, iar o fabrică poate adăuga un schimb. Totuși, greviștii pot pierde plata pentru ziua respectivă, statul poate rata încasări fiscale, iar un zbor anulat sau o cameră de hotel rămasă liberă poate însemna venituri pierdute definitiv.

Efectele se acumulează când grevele se repetă. Belgia a pierdut peste 1,35 milioane de zile de muncă în 2025, echivalentul a 313 zile la mia de angajați, depășind recordul din 1993. În același an, în Țările de Jos s-au pierdut aproape 60 000 de zile de muncă în urma a 23 de greve, iar în Germania, aproximativ 645 000. Datele preliminare ale Institutului Sindical European sugerează că 2025 a fost anul cu cea mai intensă activitate grevistă din UE de după 1991.