Analistul pieței de petrol și gaze, Mihail Krutihin, a oferit pentru publicația „7×7” răspunsuri la zece întrebări considerate „naive”, dar care explică esența economiei petroliere rusești. Printre ele – de ce, în timp ce prețurile internaționale ale petrolului scad, benzina în Rusia devine tot mai scumpă, de ce Ucraina atacă rafinării și depozite petroliere, dar și cui aparțin de fapt resursele de țiței ale Federației Ruse.

Potrivit expertului, doar 7% din prețul combustibilului reflectă real costurile petroliere, restul de 93% fiind determinat de factori politici, decizii guvernamentale și interesele elitei de la Kremlin.

Conform legii ruse „Despre subsol”, petrolul este proprietatea statului. „Ce este statul? Acei domni în mașini negre cu girofaruri albastre pe străzile Moscovei”, a explicat Krutihin. El respinge mitul că resursele aparțin poporului, subliniind că statul gestionează profiturile ca pe un „fond comun”, folosit pentru cheltuieli de război sau pentru acumulări pe conturi externe.

Analistul susține că firmele private urmăresc profitul pe termen lung, fiind dispuse să investească ani de zile până când un zăcământ devine rentabil. În schimb, companiile de stat sunt presate de oficiali să genereze bani rapid, prin proiecte grandioase, umflate artificial și adesea corupte.

Krutihin a descris situații din nordul Republicii Komi, unde localnicii trăiesc printre scurgeri de petrol și terenuri contaminate. „Când conductele crapă, muncitorii bagă în fisuri cuie de lemn – așa-numiții ‘arici’. Iar jos se adună bălți de petrol”, spune expertul.

Exploatarea țițeiului în Rusia este mult mai dificilă decât în Arabia Saudită sau Iran. O sondă saudită produce între 1.000 și 2.000 tone pe zi, uneori prin presiune naturală. În Rusia, productivitatea medie a unei sonde este de doar 8,5 tone pe zi, ceea ce crește costurile și reduce eficiența.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!