Băncile percep comisioane grase de la comercianți. Cine este în top

15 Sept. 2022, 09:39
 // Categoria: Bănci şi Finanţe // Autor:  bani.md
15 Sept. 2022, 09:39 // Bănci şi Finanţe //  bani.md

Comisioanele percepute de băncile din Republica Moldova de la comercianți pentru tranzacţiile efectuate cu utilizarea cardurilor proprii variază între 1.5 și 2% din valoarea tranzacției. În cazul utilizării cardurilor emise de alte bănci din Republica Moldova, comisioanele reprezintă 1.8-2.5%, iar pentru plățile cu carduri emise în străinătate se percep comisioane de2.5-3%, potrivit unei analize economistului Marina Soloviova de la Expert Grup.

Comisioanele pentru tranzacții cu cardul în comerțul electronic sunt în medie mai mari cu 0.5 puncte procentuale. Structura plăților efectuate cu cardul pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2021 a fost următoarea: în rețeaua proprie a băncilor – 39% din valoarea totală, cu carduri emise în RM în rețeaua altor bănci din RM – 43%, cu carduri emise în străinătate – 17%.

Potrivit Expert Grup, băncile pot ajusta individual comisioanele în sensul scăderii (până la 1-1.2%) în cazul în care agentul economic are volume mari de tranzacții fără numerar, aduce beneficii băncii din alte puncte de vedere sau este încadrat în diverse programe speciale (de loialitate, cashback). Totodată, comisioanele pot fi ajustate și în sensul creșterii în cazul în care agentul economic prezintă anumite riscuri.

Instalarea terminalelor POS este de regulă gratuită pentru comercianți, iar plata pentru deservirea lor se include în comisioanele percepute de la plățile cu cardul. Totodată, există sume minime lunare (150-300 lei per terminal POS, în funcție de tehnologia folosită) care se achită de comercianți în cazul în care comisionele colectate sunt mai mici.

Realitatea Live

10 Ian. 2026, 12:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
10 Ian. 2026, 12:04 // Actual //  Ursu Victor

Venezuela a transportat în secret, pe parcursul a cinci ani, 127 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale către rafinării din Elveția, în încercarea disperată de a obține numerar și garanții pentru împrumuturi, pe fondul adâncirii crizei datoriilor suverane. Informațiile apar din datele vămii elvețiene și dintr-un reportaj al postului public SRF, scrie euronews.

Potrivit acestor date, în urmă cu aproximativ zece ani, Caracasul a expediat aur în valoare de aproape 4,7 miliarde de franci elvețieni (circa 5,05 miliarde de euro) către Elveția, cu scopul de a-l topi și a-l revinde pe piețele internaționale. Transporturile au fost realizate pe calea aerului, iar fiecare operațiune a fost înregistrată de autoritățile vamale elvețiene, care monitorizează toate importurile și exporturile de metale prețioase.

Elveția este cel mai important hub mondial pentru comerțul cu aur, atât ca importator, cât și ca exportator. Aici se află unele dintre cele mai mari rafinării din lume, Valcambi, PAMP și Argor-Heraeus – concentrate în cantonul Ticino. Acestea pot rafina aurul brut în lingouri „Good Delivery”, recunoscute internațional, și pot emite certificate care permit tranzacționarea rapidă a metalului pe piețele globale.

Guvernul elvețian nu a făcut publice aceste transferuri la momentul respectiv, invocând tradiția strictă a confidențialității financiare, care a transformat țara într-un refugiu atât pentru marii oameni de afaceri, cât și pentru liderii autoritari care caută să-și lichideze sau să-și securizeze activele.

Postul public elvețian SRF arată că regimul lui Nicolás Maduro a recurs la această strategie ca la un „act de disperare”, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată. O parte din aur a fost vândută direct, iar altă parte a fost folosită drept garanție pentru împrumuturi și operațiuni de refinanțare a datoriei. În 2017, când Venezuela a intrat oficial în default, statul rămăsese deja fără acces la finanțare normală și fără rezerve de valută forte.

Un raport al Centrului pentru Inovații în Guvernanță Internațională (CIGI) estima în 2017 un deficit de finanțare de peste 15 miliarde de dolari, în timp ce serviciul datoriei obligațiunilor ajungea la aproximativ 12 miliarde de dolari. Dacă erau incluse și plățile către China, necesarul urca la circa 20 de miliarde de dolari. CIGI concluziona că Venezuela avea un „deficit major de finanțare” și „foarte puține active sau opțiuni politice pentru a-l acoperi”.

În paralel, veniturile din exportul de petrol, principala sursă de dolari a statului, se prăbușiseră, devenind insuficiente chiar și pentru plata dobânzilor la datorie.

Potrivit SRF, după rafinare, o parte din aurul venezuelean a fost redirecționată către alte centre de tranzacționare, precum Marea Britanie, iar o cantitate semnificativă a fost vândută Turciei.

Deși aceste tranzacții nu încălcau sancțiunile la momentul respectiv, ele ar fi aproape imposibile astăzi. În 2018, Elveția și-a înăsprit legislația privind operațiunile financiare cu Venezuela, aliniindu-se sancțiunilor Uniunii Europene.

În final, strategia de a salva țara prin exportul rezervelor de aur a eșuat. Venezuela a intrat în incapacitate de plată în 2017 și nu și-a mai putut onora nici datoriile, nici dobânzile. În prezent, datoria externă a țării este estimată la aproximativ 170 de miliarde de dolari, de aproape două ori mai mare decât produsul intern brut anual, ceea ce plasează economia venezueleană într-o stare de faliment de facto.