Bătălia regenerabilă! Peste 440 MW din soare și vânt, licitați de investitori

Republica Moldova face pași concreți spre tranziția energetică verde, înregistrând un interes remarcabil din partea investitorilor pentru construcția de centrale electrice din surse regenerabile. Potrivit Ministerului Energiei, în cadrul licitației organizate pentru oferirea statutului de „producător eligibil mare”, au fost depuse până la 31 martie 34 de oferte pentru parcuri fotovoltaice, totalizând 236,61 MW, și 8 oferte pentru centrale eoliene, însumând 207,5 MW.

Toate ofertele au fost depuse de companii locale, două dintre acestea având fondatori străini, semn că Republica Moldova continuă să atragă capital și know-how internațional, chiar și într-un climat regional instabil.

„Am crescut de opt ori capacitatea instalată a regenerabilelor în ultimii patru ani, iar în februarie 2025 am depășit 646 MW. Noile proiecte vor produce energie pentru consumul intern și vor contribui direct la dezvoltarea economică”, a declarat ministrul Energiei, Dorin Junghietu.

După validarea ofertelor și desemnarea investitorilor eligibili, urmează deschiderea ofertelor tehnice pentru construcția a 105 MW de energie eoliană și 60 MW de energie fotovoltaică, lansată în vara anului trecut.

Această licitație se înscrie în angajamentul Republicii Moldova de a asigura cel puțin 30% din consumul intern de energie electrică din surse regenerabile până în 2030. Producătorii vor beneficia de contracte de achiziție garantate pentru 15 ani, încheiate cu Furnizorul Central de Energie Electrică.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#eoliene #fotovoltaice #Energie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.